Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

De la întâile Rusalii , Preacurata ocrotea / Paşii tinerei Biserici pe cărarea Ei cea grea, / Cu acelaşi zel cu care , conlucrând cu Cel de sus , / L-a crescut în Nazaretul Galileii pe Iisus. / Şi văzând-o turma mică, stând de veghe ca un far, / Se-arunca-n vâltoarea luptei, înfruntând pe Veliar, / Căci ştia că unde-i Mama cu Iubirea, şi se roagă, / E şi Fiul ei de faţă, cu puterea Lui întreagă. . . / Cei ce-avură fericirea de-a-L vedea pe Fiul ei, / Când umbla vestind prin lume, şi vorbea pe drum cu ei, / Ii vedeau şi-acuma chipul în icoana ei de Mamă, / Şi-auzea în glasul dulce, glasul Domnului ce-i cheamă. / Iar în ochi ei cei limpezi , ca luminile din rai, / Izvora atâta milă şi iubire, de credeai / Că prin albia lor curge de la cer un râu mănos, / Ce revarsă-n lume spuma bunătăţii lui Hristos.
<< Va urma >>

Toate sufletele bune, de bărbaţi şi de femei, / Străduîndu-se, încearcă să-i urmeze pilda ei. / Mamelor este modelul dăruirii lor totale, / Iar fecioarelor, oglinda frumuseţii ideale ; / - Bucură-te, Preacurată, zic fecioarele curate, / Că ne-veţi că-n lumea nouă duhul are-ntâietate ! / Şi ca semn al spusei tale, cu o pildă grăitoare, / Ai deschis în lume floarea fecioriei roditoare. / Tu cu-o singură privire şi cu zâmbetul matern, / Ne abaţi din calea largă, care termină-n infern. / Cu căldura vorbei tale ţii aprinşi cărbunii-n vatră, / Şi de dragul tău se moaie chiar şi-o inimă de piatră. / Şi pe unde-ţi trece umbra, ori adii cu mâna blând, / Risipeşti din suflet norii şi-ntunericul din gând, / Şi răsai pe fruntea noastră iarăşi soarele senin, / Căci în faţa ta curată, nu poţi fi decât un crin ! / Dar ce sfântă şi smerită te vedeau cu toţi , Marie, / Când mergeai cu ucenicul , cu Ioan, la Liturghie ! / Masa sfântă-ţi aminteşte că Prestolul prim Jertfelnic, / La Misterul Întrupării , a fost sânu-ţi feciorelnic. . .
<< Va urma >>