Prohodul Domnului Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos Prohodul

Starea a doua



1. Cuvine-se, dar,

Sa cadem la Tine, Ziditorul,

Cela ce pe cruce Ti-ai intins,

Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.

2. Cuvine-se, dar,

Sa-ti dam slav-a toate Ziditorul,

Caci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,

Si din stricaciuni toti ne-am izbavit.

3. Soarele-a apus

Iar pamantul s-a clatit, Cuvinte,

Apunand Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,

Si cu trupul in mormant punandu-Te.

4. Somn invietor

In mormant dormind, Hristoase Doamne,

Din cel mai greu somn al pacatului ai sculat

Intreg neamul omenesc cel pacatos.

5. "Una-intre femei

Te-am nascut Fiu fara de durere;

Dar acum sufar dureri prin patima Ta".

Cea curata, mult jelindu-se zicea.

6. Sus vazandu-Te

De Parinte nedespartit, Doamne,

Iara jos cu trupul mort, sub pamant fiind,

Serafimii s-au infricosat acum.

7. Rastingnindu-Te,

S-a rupt tampla templului prin mijloc

Si si-ascund luminatorii lumina lor,

Sub pamant Tu, Soare, ascunzandu-Te.

8. Cela ce cu-n semn

A facut la inceput pamantul,

Azi apune sub pamant, ca un muritor.

Ingrozeste-te de-aceasta, cerule!

9. Sub pamant apui

Cela ce-ai facut pe om cu mana,

Ca pe oameni sa-i inalti din caderea lor,

Cu puterea Ta atotputernica.

10. Venita sa cantam

Lui Hristos cel mort, Ce-i plans cu jale,

Ca femeile, ce mir au adus atunci,

S-auzim cu ele: "Bucurati-va!"

11. Cu adevarat,

Nesecat Mir esti Cuvinte Doamne;

Pentru aceea si femeile mir Ti-aduc,

Celui viu, ca unui mort si ingropat.

12. Cu-ngroparea Ta

Ai zdrobit tot iadul, Hristoase,

Si cu moartea Ta pe moarte ai omorat

Si din stricaciune lumea mantuiesti.

13. Rau de viata esti

Ce din Tatal curgi, Intelepciune,

Iar in groapa apunand, viata daruiesti

Celor din adancurile iadului.

14. "Ca sa innoiesc

Firea oamenilor cea zdrobita,

Eu cu moartea Mi-am ranit trupul Meu, voind;

Deci jelind, nu-ti bate pieptul, Maica Mea".

15. Sub pamant apui

Cel ce esti Luceafar al dreptatii,

Si pe morti i-ai ridicat, ca dintru-un somn greu,

Alungand din iad tot intunericul.

16. Bob cu doua firi

Datatorul de viata, astazi

In adanc pamant cu lacrimi se aseamana;

Rasarind El iar lumea va bucura.

17. S-a temut Adam,

Dumnezeu umbland in rai, atuncea,

Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad:

Caci cazand atunci, acum s-a ridicat.

18. Maica Ta acum

Varsa rauri de lacrimi, Hristoase,

Si-a strigat cand Te-a vazut cu trupu-n mormant:

"Inviaza, Fiule, precum ai spus!".

19. Iosif Te-a ascuns,

Cu evlavie, in groapa noua;

Si cantari dumnezeiesti, de-n groparea Ta,

Ti-a cantat, cu lacrimi impletindu-le.

20. Doamne, Maica Ta,

Pironit vazandu-Te pe cruce,

De amara intristare, sufletul ei

S-a patruns de cuie si de sabie.

21. Maica Ta, vazand

Adaparea Ta cu fiere, Doamne,

Cel ce esti dulceata lumii noastre intregi,

Fata ei cu-amare lacrimi a udat.

22. "Rau m-am intristat

Si rarunchii mi se rup, Cuvinte,

Junghierea Ta nedreapta vazand-o",

Zis-a preacurata, tanguindu-se.

23. "Cum am sa-Ti inchid

Ochii dulci si-a Tale buze, Doamne,

Si cum dar ca pe un mort Te voi ingropa?"

Iosif a strigat, infiorandu-se.

24. Jalnice cantari

I-sif si cu Nicodim canta

Lui Hristos ce s-a-ngropat, acum, in mormant

Si cu dansii canta cetele ceresti.

25. Sub pamant apui

Tu, Hristoase, Soare al dreptatii;

Deci si buna Maica Ta, care Te-a nascut,

De dureri se stinge, nevazandu-Te.

26. Iadul s-a-ngrozit,

Datatorule de viata, Doamne,

Cand pradata si-a vazut bogatia lui

Si-nviati pe mortii cei legati din veac.

27. Soare luminos

Dupa noapte straluceste, Doamne;

Iar Tu, dupa moartea Ta, stralucesti mai mult,

Inviind din groapa ca un Dumnezeu.

28. Ziditorule,

Primindu-Te in san pamantul

S-a clatit de frica Ta, Preaputernice,

Si pe morti cutremurul i-a desteptat.

29. O, Hristoase-al Meu!

I-o-sif si Nicodim cu miruri,

Intr-un chip deosebit, acum Te gatesc

Strigand: "O, pamante-nfricoseaza-te!"

30. Doamne, ai apus

Si cu Tine-a soarelui lumina;

Iar faptura de cutremur cuprins-a fost,

Facator al tuturor vestindu-Te.

31. Piatra cea din unghi

O acopera piatra taiata

Si pe Domnul-L pune-n groapa un muritor.

Infioara-te, de acum, pamantule!

32. "Vezi-ne aici:

Ucenicul cel iubit si maica

Si cu dulce glas raspunde-ne, Fiule!"

A strigat curata, cu amar plangand.

33. Nici chip ai avut,

Nici frumusete, cand patimeai, Doamne;

Dar mai mult ai stralucit, cand ai inviat,

Si cu sfinte raze ne-ai impodobit.

34. Ai apus in trup,

Sub pamant, nestinsule Luceafar;

Si aceasta neputand vedea soarele,

In amiaza-zi el s-a intunecat.

35. Luna, soarele

Se-ntuneca impreuna, Doamne,

Si robi binevoitori Ti s-au aratat

Si in mantii negre s-au invesmantat.

36. "Chiar de-ai si murit,

Dar sutasul Dumnezeu Te stie;

Iar eu cum Te-oi pipai, Dumnezeul meu,

Ma cutremur", a strigat cel cu bun chip.

37. A dormit Adam

Si din coasta lui isi scoase moartea;

Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,

Lumii viata izvorasti din coasta Ta.

38. Ai dormit putin

Si-ai dat viata la cei morti, Hristoase,

Si-nviind ai inviat pe cei adormiti,

Ce-adormisera din veacuri, Bunule.

39. De ai si murit,

Dar ai dat vinul de mantuire,

Vita, care izvorasti viata tuturor,

Patima si crucea Ta Ti le slavesc.

40. Cum pot suferi

Cerestile cete indrazneala

Celor ce Te-au rastignit, Dumnezeule,

Cand Te vad gol, insangerat si osandit?

41. In batjocura

Tu imbraci pe Impodobitorul,

Care cerul a-ntarit si-a impodobit

Tot pamantul, intr-un chip preaminunat.

42. Ca un pelican

Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;

Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit,

Raspandind asupra lor izvoare vii.

43. Oarecand Navi,

Opri soarele, zdrobind dusmanii;

Iat Tu, Soare, ascunzindu-Ti lumina

Ai zdrobit pe-al iadului stapanitor.

44. Nu Te-ai despartit

De-al parintelui san, Milostive,

Chiar binevoind a lua chip de muritor;

Si in iad, Hristoase-al meu, te-ai pogorit.

45. Tins fiind pe lemn,

Cel ce spanzuri pamantul pe ape,

In pamant, fara suflare, acum cobori;

Care lucru nerabdandu-l, tremura.

46. "Vai, o, Fiul meu!",

Preacurata jeleste si zice

Ca "pe Care-L asteptam ca pe-un Imparat

Osandit acum pe cruce Il privesc!"

47. "Astfel mi-a vestit

Gavriil, venind din cer la mine:

El mi-a spus ca-mparatia Fiului meu

Este o imparatie vesnica".

48. Vai, s-a implinit

A lui Simenon proorocie,

Ca prin inima mea sabie a trecut;

O, Emanuile, Cel ce esti cu noi!

49. Fariseilor!

Rusinati-va macar de mortii

Inviati de Datatorul vietii lor,

Cel pe care, plini de pizma, L-ati ucis,

50. S-a cutremurat

Si lumina soarele si-a stins-o,

Cand in groapa Te-a vazut neinsufletit;

Nevazuta mea lumina, Bunule!"

51. Cu amar plangea

Preacurata maica ta, Cuvinte,

Cand pe Tine Te-a vazut in mormant;

Ne-nceput si negraite Dumnezeu.

52. Maica precista

Omorirea Ta vazand, Hristoase,

Cu adanca-amaraciune, Tie-Ti graia:

"Sa nu zabovesti, Viata, intre morti!"

53. Iadul cel cumplit

Tremura, cand Te-a vazut pe Tine,

Vesnic Soare al maririi, Hristoase-al meu.

Si in grab-a dat din el pe cei legati.

54. Iadul cel cumplit

Mare si grozav-acum se vede:

Caci al vietii Datator moarte-a suferit,

Voind El sa dea viata tuturor!

55. Coasta Ti-au impuns,

Mainile Ti-au pironit, Stapane;

Si cu rana Ta din coasta ai vindecat

Ne-nfranarea mainilor stramosilor.

56. Oarecand jelea

Toata casa pe fiul Rahilei;

Iar acum pe-al Fecioarei Fiu il jelesc

Maica Lui si ceata ucenicilor.

57. Palme si loviri

I s-au dat lui Hristos peste fata,

Celui ce cu mana Sa pe om plasmui

Si-a zdrobit cu totul ale fiarei falci.

58. Toti cei credinciosi,

Cu-ngroparea Ta scapati de moarte,

Iti cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,

Rastignirea si-ngroparea Ta acum.

59. Ceea ce-ai nascut,

Preacurata Fecioara, Viata,

Potoleste dezbinarea-n Biserica

Si da pace, ca o buna, tuturor.

60. Cuvine-se, dar,

Sa cadem la Tine, Ziditorul,

Cele ce pe cruce mainile Ti-ai intins

Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.

Starea a treia



1. Neamurile toate

Lauda-ngroparii

Ti-aduc, Hristoase-al meu.

2. Arimatianul

Jalnic Te pogoara

Si-n mormant Te-ngroapa.

3. De mir purtatoare,

Mir Tie, Hristoase,

Ti-aduc cu sarguinta,

4. Vino-ntreaga fire,

Psalmi de ingropare

Lui Hristos sa-I aducem.

5. Pe Cel viu cu miruri,

Ca pe-un mort sa-L ungem,

Cu mironositele.

6. Fericitul Iosif,

Trupul ce da viata,

Al lui Hristos, ingroapa.

7. Cei hraniti cu mana

Otet si cu fiere

Ti-aduc, Hristoase al meu.

8. Ca rob far-de minte,

A tradat Iuda

Pe-Adancu-ntelepciunii.

9. Rob ajunge-acuma

Vicleanul de Iud,

Cel ce-a vandut pe Domnul.

10. Iosif si Nicodim,

Pe Domnul ingroapa,

Cu toata cuviinta.

11. Slava Tie, Doamne,

Cel ce dai viata

Si-n iad, puternic, cobori.

12. Maica preacurata

Se jelea, Cuvinte,

Vazandu-Te mort acum.

13. "Primavara dulce,

Fiul meu preadulce,

Frumusetea unde Ti-a apus?"

14. Plangere pornit-a

Maica precurata,

Cand ai murit, Cuvinte.

15. Vin cu mir sa-L unga,

De mir purtatoare,

Pe Hristos, Mirul ceresc,

16. Cu moartea pe moarte

O omori Tu, Doamne,

Cu sfanta Ta putere.

17. Pier-amagitorul,

Scapa amagitul

Cu-ntelepciunea-Ti, Doamne.

18. Cade vanzatorul

In fundul gheenei,

In groapa stricaciunii.

19. Curse de ciulini sunt

Caile lui Iuda,

Celui nebun si viclean.

20. "Fiule din Tatal,

Imparat a toate,

Cum ai primit patima?"

21. Maica mieluseaua,

Mielul ei pe cruce

Vazandu-L, s-a tanguit.

22. Trupul ce da viata

Iosif impreuna

Cu Nicodim ingroapa.

23. Mult inlacrimata

A strigat Fecioara,

Rarunchii patrunzandu-si:

24. "O, a mea lumina,

Fiul meu preadulce,

Cum Te-ai ascuns in groapa?"

25. "Nu mai plange Maica:

Pe Adam si Eva

Ca sa-i slobod, Eu sufar".

26. "Fiul meu, slavescu-Ti

Inalta-ndurare

Prin care rabzi acestea".

27. Cu otet si fiere

Te-au adapat, Doamne

Gustarea veche s-o strici.

28. Te-i suit pe cruce,

Cel de altadata

Umbrisi poporul sub nor,

29. De mir purtatoare,

Venind l-a Ta groapa,

Ti-aduceau, Doamne, miruri.

30. Scoala-Te-ndurate,

Si pe noi ne scoate

Din a gheenei groapa!

31. "Doamne, inviaza",

Zicea, varsand lacrimi,

Maica Ta ce te-a nascut.

32. Inviaza-n graba,

Alungand durerea

Curatei Tale Maice!

33. Prinse-au fost de frica

Cerestile cete,

Cand Te-au vazut mort, Doamne.

34. Iarta de greseli,

Pe cei ce cu frica,

Cinstesc a Tale patimi.

35. O, infricosata,

Straina vedere;

Pamantul cum Te-ascunde.

36. Altadata-un Iosif

Ti-a slujit in fuga,

Si-acum Te-ngroapa altul.

37. Plange, Te jeleste,

Preacurata-Ti Maica,

Fiind Tu mort, Cuvinte.

38. Spaima ia pe ingeri

De grozava-Ti moarte,

O, Facator a toate!

39. Pana-n zori, cu miruri,

Ti-au stropit mormantul

Cele inteleptite.

40. Pace in Biserici,

Lumii mantuire,

Prin inviere-Ti da-ne!

41. O, Treime Sfanta,

Tata, Fiu si Duh Sfant,

Lumea o mantuieste,

42. Robilor tai, Maica,

Da-le ca sa vada

Scularea Fiului tau!

43. Neamurile toate

Lauda-ngroparii

Ti-aduc, Hristoase al meu.