Increderea in propria persoana

[Traditie1]

Fie ca ai încredere fie ca nu, nenorocile tot se întâmpla, deci încrederea nu te ajuta la ceva. E drept ca cei mai multi oameni au încredere în ei, dar nu asta îi fereste de nenorociri ci mila lui Dumnezeu. EL este Cel care tine toate, daca si-ar întoarce fata o secunda nu am putea nici sa miscam un deget.

[patinina34]

În prealabil postat de Traditie1

Fie ca ai încredere fie ca nu, nenorocile tot se întâmpla, deci încrederea nu te ajuta la ceva. E drept ca cei mai multi oameni au încredere în ei, dar nu asta îi fereste de nenorociri ci mila lui Dumnezeu. EL este Cel care tine toate, daca si-ar întoarce fata o secunda nu am putea nici sa miscam un deget.

Bineinteles, ca se intimpla nenorociri. Tot timpul.

Insa punctul meu de vedere era, ca trebuie sa ai incredere ca esti in stare sa faci, ceea ce vrei sa faci, apoi in rest, increderea in Bunul Duimnezeu ca te apara, ajuta si fereste de tot raul.
Deci misca ceva d ela tine, cu incredere ca Dumnezeu te ajuta, daca este un lucru bun.

[Traditie1]

În prealabil postat de patinina34

Insa punctul meu de vedere era, ca trebuie sa ai incredere ca esti in stare sa faci, ceea ce vrei sa faci, apoi in rest, increderea in Bunul Duimnezeu ca te apara, ajuta si fereste de tot raul.
Deci misca ceva d ela tine, cu incredere ca Dumnezeu te ajuta, daca este un lucru bun.

Pai asta încerc sa spun. Nu putem face nimic. Tot ce am facut a facut de fapt Dumnezeu prin noi. Iar în lucrurile bune initiativa noastra este gresita, fiindca binele nu este ce ni se pare noua ci ce stie Dumnezeu ca e bine.

Am citit, ca noi cu de la noi putere nu suntem in stare de nimic, si nu am face nimic, daca nu ne-ar ajuta Dumnezeu. Trebuie de aceea sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate calitatile pe care le avem, pentru capacitatea de a face anumite lucruri, printre care si munca pe care o depunem. In acest sens sa ne punem nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu, nu sa avem incredere in fortele noastre, fara a ne gandi ca pe acestea de fapt de la Dumnezu le avem.
Nu este deci vorba de o neincredere destructiva in propria persoana, ci o cooptare a lui Dumnezeu in toate actiunile noastre. Sa nu zicem "Ajuta-ma, Doamne!", ci "Hai Doamne sa facem impreuna munca asta". In felul acesta Il facem pe Dumnezu partas la tot ce facem si atunci nu poate iesi nimic rau.

[patinina34]

În prealabil postat de Anca-Miha

Am citit, ca noi cu de la noi putere nu suntem in stare de nimic, si nu am face nimic, daca nu ne-ar ajuta Dumnezeu. Trebuie de aceea sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate calitatile pe care le avem, pentru capacitatea de a face anumite lucruri, printre care si munca pe care o depunem. In acest sens sa ne punem nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu, nu sa avem incredere in fortele noastre, fara a ne gandi ca pe acestea de fapt de la Dumnezu le avem.
Nu este deci vorba de o neincredere destructiva in propria persoana, ci o cooptare a lui Dumnezeu in toate actiunile noastre. Sa nu zicem "Ajuta-ma, Doamne!", ci "Hai Doamne sa facem impreuna munca asta". In felul acesta Il facem pe Dumnezu partas la tot ce facem si atunci nu poate iesi nimic rau.

Foarte frumos spus, sint de acord cu tine, ca doar bine este stiut ca"un fir de par nu va cadea fara stirea si voia Domnului"!