![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Bine spus. Acest lucru este vadit si in faptul ca de cele mai multe ori se intampla sa amanam faptele cele bune, cele ziditoare de suflet. Pacatul, insa, niciodata nu cunoaste amanare. Poate numai atunci cand, manuite cu intelepciune, atat amanarea cat si delasarea sunt folosite ca arme tocmai in lupta cu pacatul.
|
|
#2
|
||||
|
||||
|
Lipsa unui program ordonat este o pierdere duhovniceasca.
Personal, ma chinui si imi este aproape imposibil sa imi pun o randuiala in orar: plecari, veniri, somn, rugaciune si toate celelalte. Niciodata lucrurile nu se intampla la aceeasi ora. Ma trezesc la aceeasi ora, dar toata ziua difera de cea anterioara. |
|
#3
|
||||
|
||||
|
"Nu intarzia a te intoarce la Dumnezeu si nu amana din zi in zi. Ca fara de veste va izbucni mania Domnului si in vremea razbunarii vei fi dat afara." (Intelepciunea lui Sirah 5,8-9)
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
am mai auzit de o amanare buna:
Hai la desfranare... Lasa mai incolo hai sa lenevim... Lasa mai incolo spuei omului o minciuna... Alta data, ca acum ma tem de Dumnezeu. iar asta pana o sa putem sa-l respingem desavarsit. Putem noi sa pradam acest duh si sa-i luam armele?
__________________
Cine este ca Dumnezeu? |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
|