Suferinta ne face mai buni sau mai rai?

[Marius22]

In mod paradoxal, credinta noastra ortodoxa este definita deopotriva de suferinta si de bucurie, de moarte si inviere. Numai printr-o credinta profunda si numai in Biserica putem transforma suferinta in bucurie, deoarece atunci cand suferinta lui Hristos este si a mea, iar cand suferinta mea este si a lui Hristos, ea este de fapt bucurie.

Dar de multe ori, in suferinta fiind, atunci cand Hristos ne spune: Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi, noi ramanem indiferenti. Aceasta indiferenta naste in suflet singura si adevarata suferinta, aceea care urmeaza unei vieti fara Hristos.

Cum sa mai vorbim noi despre martirii si mucenicii din primele secole, care-si dadeau viata pentru Hristos, cand noi, in prezent, nu mai putem nici macar trai pentru EL?

M-a impresionat o poezie scrisa de Radu Gyr, un poet care au suferit mult in temnitele comuniste.

Ruga

Doamne, fa din suferinta
Pod de aur, pod inalt.
Si din lacrima, velinta
Ca-ntr-un pat adanc si cald.

Din nelegiuiri nedrepte
Roade faca-se si vin.
Din infrangeri, scari si trepte,
Din caderi, urcus alpin.

Din veninul strans in cana
Fa miresme ce nu pier.
Si din fiecare rana
O cadelnita spre cer.

Si din orisice dezastru
Ori crepuscul strans in piept
Doamne, fa lastun albastru
Si fa zambet intelept.

Suferintele mari cred ca ne pot sfinti sau ne pot dezumaniza. Cele mici ne pot inrai, ne pot afecta si sanatatea, daca nu ni le asumam duhovniceste. Oare suntem noi mai importanti decat Iisus? Nu. Cel Ce ne-a zidit ar fi putut evita suferinta daca S-ar fi gandit mai mult la El decat la noi. A suferit din dragoste pentru noi. Cred ca modul cum este asumata suferinta defineste caracterul uman.

Cand s-a anuntat sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, un soldat entuziast a inceput sa sara-n sus de bucurie si sa danseze facand niste piruete, avand bratele larg deschise. Preocupat de dansul sau, l-a lovit din greseala pe un general care se apropia de grupul respectiv de soldati. Sodatul respectiv s-a ingalbenit de frica. Dar generalul i-a spus zambind: ,,Bucura-te ca n-ai dat peste un plutonier, ca vedeai tu ..."

Dumnezeu sa ne ajute sa valorificam duhovniceste fiecare lectie de viata pe care ne-o da Dumnezeu cu un rost!