Duminicile Triodului

[carmina]

4. Duminica a patra a Marelui Post este închinată Sf. Ioan Scărarul. Ea este rânduită aici spre cinstirea acestui mare pustnic care a vieţuit în Muntele Sinai şi care ne învaţă prin viaţa şi scrierile sale cum să ne dirijăm efortul pentru a urma pe Iisus. ''Stâlp însufleţit cu adevărat şi chip al înfrânării câştigându-te pe tine Părinte Ioane, toţi cinstim pomenirea ta'' (Canonul Sf. Ioan Scărarul). Acest sfânt, prin lucrarea sa intitulată ''Scara paradisului,'' împărţită în 30 de capitole, ne învaţă prin reguli practice şi precise cum putem urca spre desăvârşire, spre despătimire, prin înfrânare, prin post şi prin rugăciune. Această scară imaginară, asemenea scării pe care a văzut-o Iacov din Vechiul Testament este ''... sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul pe care se suiau şi se pogorau îngerii'' (Fac. 28:12).

Astfel, prin înfrânare, post, rugăciune şi cu stăruinţă, omul poate ajunge eliberat de patimi, poate dobândi pacea lăuntrică, poate avea parte de lumina Dumnezeirii ca dar de la Dumnezeu, iar în vârful acestei scări află iubirea lui Dumnezeu, iubire care culminează acest urcuş. Toată viaţa noastră trebuie să fie un urcuş; mereu trebuie să ne avântăm mai sus, să dorim ca astăzi să fim mai buni decât ieri, neţinând seama de vârstă, căci urcuşul acesta nu cunoaşte limite.

[carmina]

5. Cea de-a cincea Duminică s-a rânduit a fi închinată Sfintei Maria Egipteanca. După ce am învăţat cum să luptăm împotriva relelor ce zac în noi, şi ca nu cumva, din ispita diavolului să cădem în desnădejde prin aducerea aminte a păcatelor din trecut, ni se pune înainte viaţa Sfintei Maria Egipteanca, cel mai perfect model de pocăinţă neclintită şi nădejde puternică. Cea care în tinereţile ei a fost ''arma păcatului'' şi ''pricina răutăţii multora'', prin dumnezeiască purtare de grijă, ajunge la sfinţenia cea mai desăvârşită, vieţuind întocmai ca îngerii, lepădându-se de lume şi de toate păcatele trecutului. Suntem astfel îndemnaţi la pocăinţă adevărată şi la spovedanie curată, să ne judecăm noi înşine înainte de a fi judecaţi de Dreptul Judecător. Căci aşa cum spun Sfinţii Părinţi, nu vom fi pedepsiţi pentru păcatele noastre, oricât ar fi de multe şi de grele, ci pentru lipsa de pocăinţă.

Luând toate aceste ''medicamente'' prescrise de Sf. Părinţi pentru acest post, care au ca scop vindecarea sufletească şi trupească, fără îndoială că vom deveni curaţi şi bine pregătiţi pentru a lua parte la ultimele evenimente din viaţa pământească a Mântuitorului.

[carmina]

6. Intrarea în Ierusalim, sau Duminica Floriilor este a şasea Duminică din Postul Mare. Pentru a împlini toate profeţiile, înainte de patima Sa cea de bună voie, despre care ca un Dumnezeu ştia când se va împlini, Iisus, pentru prima dată în viata Sa pământească, acceptă să fie aclamat ca un împărat, pregătindu-Şi singur intrarea triumfală pe Poarta de Aur a Ierusalimului, după cum spune profetul, ''Saltă de bucurie fiică a Sionului ... împăratul tău vine pe mânzul asinei'' (Zah. 9,9). Prin intrarea în Ierusalim ca împărat, Iisus a vrut să arate încă din timpul vieţii că El este Mesia, Împăratul lumii Cel aşteptat, anticipând prin aceasta biruinţa Sa asupra morţii. Poporul L-a întâmpinat cu ramuri de finic şi buchete de flori şi îşi aşterneau hainele la picioarele Lui ca să le sfinţească, cântând cu bucurie: ''Osana, Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului'' (Ps. 117,26)

Pentru un moment omenirea L-a simţit pe Dumnezeu în mijlocul ei, dar numai peste câteva zile, aceeaşi mulţime, cu aceleaşi guri va striga: ''Ia-L, Răstigneste-L'' (Ioan 19,15). De atunci şi până astăzi Iisus vrea să-si facă intrarea triumfală şi prin uşile inimilor oamenilor, a creaturilor Sale şi să se instaleze Împărat: ''Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine'' (Apoc. 3,20). Să-L primim, ca apoi în săptămâna care urmează să putem sta alături de Maica Sa, de mironosiţe şi de Sfinţii Apostoli, părtaşi la sfintele Sale patimi.

Ştiind că îşi trăieşte ultimele zile pământeşti, Iisus dădu ucenicilor Săi, şi nouă, ultimele învăţături. Ca pildă de smerenie, Iisus spălă picioarele apostolilor ca să aibă parte de El (vezi Ioan 13,8); ca amintire le lăsă Sfânta Euharistie, sau Sfânta Împărtăşanie, ca să aibă viaţă în El. Apoi se dă ca ''un miel spre junghiere'' (Isa. 53,7), de bună voie răbdând toate pentru noi.

După un ultim efort, iată-ne ajunşi la capătul urcuşului nostru duhovnicesc - slăvita Înviere - biruinţa cea mare asupra morţii. Cu cuvinte frumoase Sf. Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să ne veselim în această unică şi sfântă zi, toţi cei ce s-au ostenit şi cei ce nu s-au ostenit, arătând astfel cât de mare este bucuria Învierii Domnului, care este şi învierea noastră. Însuşi Iisus, după Învierea Sa, primul cuvânt l-a adresat mironosiţelor - ''Bucuraţi-vă!''

De două mii de ani aceasta este cea mai mare bucurie a creştinătăţii. Noi nu o sărbătorim numai o dată pe an, ci fiecare Duminică de peste an este închinată Învierii Domnului, în care credincioşii cântă la Sf. Liturghie: ''Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos. Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe noi ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia'' (Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, Intrarea Mică).

[patinina34]

Multumim, Carmina, este important sa stim cum este randuit acest post.

[carmina]

Mie mi-a placut ceea ce am citit,Nina,si de aceea am si postat aici;postul mare privit ca un pelerinaj duhovnicesc,cu momentul de ragaz din Duminica Sf.Cruci,acel popas spiritual pe care-l face calatorul la Sf.Troita,inainte de a pleca mai departe pe drumul sau.

[patinina34]

În prealabil postat de carmina

Mie mi-a placut ceea ce am citit,Nina,si de aceea am si postat aici;postul mare privit ca un pelerinaj duhovnicesc,cu momentul de ragaz din Duminica Sf.Cruci,acel popas spiritual pe care-l face calatorul la Sf.Troita,inainte de a pleca mai departe pe drumul sau.

Da, Carmina, asa este.
Este important cum vedem noi si cum traim noi acest post!!!

[georgeval]

Din Evanghelia acestei Duminici- Matei 25,31-46, am retinut criteriul judecatii- participarea sau neparticiparea la iubirea fata de Dumnezeu prin semeni. Iata, cum in chip tainic Hristos ne intampina prin semeni. La judecata Dumnezeu nu se foloseste de criterii omenesti, pentru ca judecata lui Dumnezeu nu se confunda cu judecata oamenilor.