Istorii cu talc

[cristiboss56]

Un bătrân zicea către un frate : "Păzeşte-te , fiule, de vorbă multă, de vreme ce tăcerea este mai bună. Iar din vorba cea multă, măcar de se intâmplă uneori a fi şi de folos, insă prin ea se amestecă şi cuvintele nefolositoare.
Pazeşte-te , fiule, cu multă luare aminte pentru vorbele tale, ca să nu te căieşti mai pe urmă de cele ce ai vorbit. Că mulţi pentru vorbă şi-au pierdut cinstea, iar alţii şi-au pierdut viaţa. De-ai clevetit cumva pe vreun frate şi te mustră pe tine cugetul tau, atunci să mergi cu smerenie la acel frate şi, inchinându-te lui până la pământ, să zici : < Iartă-mă frate, ca am greşit şi te-am clevetit ! > Iar după aceea să te păzeşti a nu mai cleveti pe nimeni, căci clevetirea este moartea sufletului. De va cleveti cineva către tine pe fratele său, să nu alungi şi tu un cuvânt la clevetirea lui, ci ori taci, ori zi aşa : < Eu frate, insumi sunt foarte păcătos şi osândit, incât nu pot să osândesc pe alţii . > Si aşa te vei izbăvi de osândire şi pe acela il vei folosi . "