Semnificatia barbei la preoti (As vrea si eu sa stiu)

În prealabil postat de geo.nektarios

Daca mi-ai vazut pozele de la profil si eu port barba, desi am numai 24 de ani, inca neimpliti (mai e oleaca)...

Da, Geo, si semeni leit cu Sf. Nectarios...

Sper sa te ridici si ca preot la nivelul Sfantului, caci e mare nevoie de preoti buni, pe care sa ne putem baza.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de Anca-Miha

Da, Geo, si semeni leit cu Sf. Nectarios...

... ma faci sa ......

Nu am nici cea mai mica asemanare, nici trupeasca nici Sufleteasca... mai ales sufleteasca... Doar Dumnezeu ne stie gradul duhovnices!!! Macar de as avea chipul LUMINAT si PLIN de curatie al Sfnatului.... dar desi il iubesc ENORM DIN TOATA FIINTA... tot nu ma aseman nici macar unui gest al sau... nu e imopsibil de ajuns... dar e MULT de luptat si e usor daca LUPTI impreuna CU HRSITOS impotriva patimilor....

In mare parte si de tine depinde sa capeti acel chip luminat; si cu ajutorul rugaciunilor Sfantului il vei primi. Pana atunci nu uita ca oamenii au mare nevoie de preoti buni si devotati lui Hristos.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de Anca-Miha

In mare parte si de tine depinde sa capeti acel chip luminat; si cu ajutorul rugaciunilor Sfantului il vei primi. Pana atunci nu uita ca oamenii au mare nevoie de preoti buni si devotati lui Hristos.

...roaga-te si ma pomeneste si pe mine netrebnicul, sora mea, in sfintele tale rugaciuni... si FII BINECUVANTATA!!!

Barba mi se pare dizgratioasa si, ca si mustata, imbatraneste pe cel ce-o poarta cu cel putin 10 ani.

Mandrie? Poate, desi n-am fost niciodata foarte atent la infatisarea mea exterioara - nu prea mi-a pasat. Dar barba pur si simplu ma enerveaza, pe langa faptul ca imi repugna.

In plus, majoritatea femeilor gasesc parul pe fata in exces ca fiind indezirabil, iar eu nu am de gand sa alung femeile de langa mine.

Numai bine.

[windorin]

De ce ar lasa Dumnezeu ceva de care sa nu avem nevoie ?

Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre trupul omului, spune: "parul din cap creste, dar sprancenele si genele nu.. ele sunt ca sa impiedice sudoarea muncii de a rani ochiul.. de ce sunt arcadele ca niste streasini? ca sa apere ochiul de lumina si atingeri.. de ce avem doi ochi? ca daca pierdem unul, sa ramanem cu altul.. la fel si urechile si narile.. nu era de ajuns un ochi? ba da, caci tot vedeam, insa Domnul a hotarat astfel, din purtare de grija pentru noi."

Cam asa vede un sfant corpul uman: ca o nesfarsita minune si intelepciune a lui Dumnezeu. Nu exista ceva in trupul omului care sa fi trebuie sa fie altfel, mai mare sau mai mic, mai sus sau mai jos, mai mult sau mai putin.

Faptul ca nu cunoastem rosturile anumitor lucruri vine dintr-o lipsa interioara.

Este foarte bine cunoscut rolul sprancenelor si al arcadelor - este exact cel pe care l-ai mentionat, windorin.

Ochii, insa, nu sunt doi pentru motivul numit de tine, anume redundanta, ci pentru ca centrul vizual din creier are nevoie de doua semnale pentru a interpreta in trei dimensiuni ce se imprima bidimensional pe retina.

Cu urechile, treaba sta la fel ca si cu ochii. Pe deasupra, urechea serveste si ca organ al echilibrului - de-aia sunt doua si sunt pozitionate unde sunt. Un om surd nu poate merge pe bicicleta.

Si la nari exista o explicatie, doar ca nu o stiu eu si imi e lene sa caut pe internet.

Cat despre organe inutile, exista destule in om. Avem vertebre ramase de pe vremea cand aveam coada, avem apendice ramas de pe vremea cand stomacul nostru avea mai multe compartimente, avem amigdale despre care parerile sunt inca impartite - dar cert e ca sunt inutile acum - si asa mai departe.

Si in fiecare secunda apar in noi celule cu mutatii genetice, celule canceroase, care sunt insa depistate de organism si carora li se transmite ordinul de sinucidere. Asta la omul sanatos.

Neregularitati apar tot timpul in organism, unele persista, altele nu - niciodata nu suntem in stare perfecta de sanatate iar organismul duce o lupta permanenta cu mediul inconjurator. Nu suntem perfecti, suntem doar o masinarie care functioneaza in conditii grele si care la un moment dat cedeaza.

Suntem doar o solutie de compromis intre dezvoltarea speciei si mediul inconjurator, iar uneori mai apar derapaje din cauza asta (sindromul Down, alte dereglari genetice). Suntem "good enough", suntem un fel de "merge si-asa" iar in momentul in care e nevoie de o schimbare, acea schimbare o sa apara in specie.

Daca omenirea nu se autodistruge in urmatoarele cateva mii de ani, barbatii vor ramane fara barbi, pierderea pilozitatii faciale fiind o mutare buna, deoarece acel par nu ajuta la nimic. Sprancenele inca au o utilitate, asa ca inca mai au de trait.

Moarte barbilor!