Fiti precum copiii...

[alicia]

Precum copiii de curati si trupeste si sufleteste fara pacate fara rau in ei fara griji curati ca o lacrima ca un crin!Dar mai greu in ziua de azi la noi.Doamne ajuta sa ne schimbam!

[Agkelos]

Primul citat din Biblie care l-am retinut a fost din Marcu 10:13

"Lasati copilasii sa vina la mine, si nu-i opriti caci imparatia cerurilor este a celor ca ei."

[ory]

Daca ar insemna sa fim precum copii,aceasta ar presupune multa,foarte multa naturalete in simtire,in gandire si in fapte.Si-atunci de ce ne tot facem atatea griji asupra conceptului de pacat,care din punctul meu de vedere a devenit atat de relativ?!De ce sa citim atat de mult pentru o credinta care se poate purifica prin naturaletea cu care,de fapt ne-am nascut,cu sinceritatea si joaca inocenta exprimata fata de viata.!!!
Este foarte complicat sa fim copii si in acelasi timp atat de intelepti incat sa gasim "calea cea dreapta".Eu stiu ca exprimarea este metaforica,dar,chiar si-asa,tot nu ar trebui sa ne zbuciumam intr-atat pentru a dobandi credinta,cand avem fiecare dintre noi atatea atuuri absolut firesti.De ce ne-am complicat atat,de ce am transformat atatea simtiri si trairi firesti in pacate de netagaduit?De ce ne-am transformat in proprii dusmani si implicit in dusmanii semenilor nostri,pentru presupusa cautare a caii celei drepte?De ce,Doamne?Intotdeauna m-am intrebat,pentru ca intotdeauna m-a intrigat amploarea,mai degraba negativa,pe care a luat-o aceasta consideratie a spiritualitatii in virtutea adevarului din ce in ce mai presupus si mai contorsionat.
Daca vrem sa fim ca si copii,trebuie sa fim naturali,sa fim atat de firesti precum ne este fiinta,si atat de rationali incat sa nu intinam firescul,dar nici sa-l suprasolicitam,trebuie sa fim oameni,su instincte,cu simtiri si cu dorinte atat cat omenia din noi ne ajuta,ne bucura si ne inalta spre nadejdea luminii....dar nu mai mult,caci mai mult nu inseamna cautare ci necredinta,mai mult nu inseamna intelepciune,ci mandrie,mai mult nu ne va face niciodata fragili ca niste copii,ci incatraniti de maturi si atat de neiertatori.
Intotdeauna m-am gandit la disputele pe considerente religioase,ca niste dovezi de necredinta si mandrie,mai ales cele soldate cu raniri si cu atata ura.Si,intotdeuna m-am gandit ca oamenii care au timp,sau au energia necesara pentru acestea,sunt prea sanatosi,prea inconstienti de ADEVARATA NEPUTINTA A VIETII.

[Traditie1]

În prealabil postat de ory

Si-atunci de ce ne tot facem atatea griji asupra conceptului de pacat,care din punctul meu de vedere a devenit atat de relativ?!

Tot Mântuitorul a sous ca îngusta este calea ce duce la viata si ca numai cine face voia tatalui va intra în împaratia cerurilor.

A fi ca si copiii nu înseamna inocenta, nestiinta ci dimpotriva deplina cunoastere dar lipsa oricarei rautati. Noi trebuie sa lasam toate si sa cautam în fiecare secunda doar voia lui Dumnezeu, deci nu e ceva relativ ci suprema straduinta.