Pedeapsa pentru pacate

[carmina]

În prealabil postat de dorinastoica14

Şi vă voi da un exemplu sau poate mai multe:
O mamă are necazuri cu un copil şi se roagă şi posteşte pentru el şi merge la biserici şi la mănăstiri.Acel copil refuză categoric să fie credincios el vrea să-şi trăiască viaţa.După rugăciuni şi posturi copilul se îmbolnăveşte rău sau are un accident.Suferă şi el dar în primul rând suferă mama,tot ea care stă numai în genunchgi şi lacrimile ei de pocăinţă nu se usucă niciodată iar până la urmă se îmbolnăveşte şi ea spre bucuria vrăjmaşului.

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!

Este foarte greu să te pronunţi pentru altcineva, pentru situaţia in care se află la un moment dat cineva şi cel mai bine ştie tot Dumnezeu, ce şi cum. Important ca Dumnezeu stă , de vrem, in mod tainic de vorbă cu noi, cu fiecare in parte. Fiecăruia in parte ne vorbeşte. El nu ne vrea nişte "morţi" , vii , ci nîşte participanţi vii şi activi in dialogul pe care il purtăm cu El. Ne-a dat discernământ, inteligenţă, răbdare pe care trebuie să le folosim in bine şi spre binele nostru. Revolta şi nedumerirea din mintea şi sufletul nostru, vor avea potolire şi lamurire la un moment dat, un moment ce numai El ni-l dă. Suntem de multe ori nerăbdători şi neântelegători , iar acolo unde răbdare nu-i , nici pocăinţa nu se va infiripa , find legaţi mult prea mult de cele lumeşti si cele materîale. Să căutâm să fim puţin deasupra firii noastre şi să păstrâm comuniunea cu Dumnezeu şi cu siguranţă mintea va avea răspunsuri la cele ce acum ne par de neânţeles.

[carmina]

ai dreptate in ceea ce spui,fiecare stie cel mai bine ce este in sufletul lui;poate ca reactia mea a fost prea brusca,dar cunosc pe cineva cu o situatie similara : are multe calitati,credinta,este o prezenta nelipsita din biserica (duminica si in cursul saptamanii,impreuna cu baiatul),nu are rautate,dar nu poate ierta defel pe tatal copilului ei pt.faptul ca a parasit-o cu multa vreme in urma;copilul are probleme psihice,mama nu mai poate vorbi de cariera acum,multi ani din viata i-a dedicat baiatului;spera intr-o minune;dar nu vrea sa ierte.... s-a schimbat mult in ultima vreme,nici cu sanatatea nu sta prea bine,se poate citi pe chip.
atunci,la ce bun ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

ai dreptate in ceea ce spui,fiecare stie cel mai bine ce este in sufletul lui;poate ca reactia mea a fost prea brusca,dar cunosc pe cineva cu o situatie similara : are multe calitati,credinta,este o prezenta nelipsita din biserica (duminica si in cursul saptamanii,impreuna cu baiatul),nu are rautate,dar nu poate ierta defel pe tatal copilului ei pt.faptul ca a parasit-o cu multa vreme in urma;copilul are probleme psihice,mama nu mai poate vorbi de cariera acum,multi ani din viata i-a dedicat baiatului;spera intr-o minune;dar nu vrea sa ierte.... s-a schimbat mult in ultima vreme,nici cu sanatatea nu sta prea bine,se poate citi pe chip.
atunci,la ce bun ?

Da , foarte bun exemplul dat de tine ! Mai cam toţi trecem prin momente mai puţin plăcute sau prin momente efectiv foarte grele, de cumpănă , când disperarea şi lacrima sunt de neoprit . Ştiu, sunt om şi am trecut prin viaţă prin multe incercări , iar de lacrimi nu am dus lipsă. Dar toate au fost din vina mea ! O spun acum , dar atunci , mintea mi-era intunecată şi toate , aproape, de neânţeles. Atata spun : să avem incredere şi sa-nvăţam din fiecare incercare, să avem mintea la Invăţăturile şi Pildele lasate, să fim cei mai aspri critici ai noştri , să fim cinstiţi cu noi inşine , dând la o parte orice masca şi sclifoseală inutilă şi vom vedea atunci mult mai clar in noi inşine şi-n jurul nostru. Aşa să ne ajute Dumnezeu !+

[carmina]

poate ca nu mi-am ales bine cuvintele,am judecat si nu trebuia.
tot ceea ce doresc sa spun este ca daca vrem ca cel de langa noi sa se schimbe,trebuie sa ne schimbam noi insine mai intai;multe lucruri stau in puterea noastra,dar de cele mai multe ori nu le vedem,nu le apreciem la justa lor valoare.
oare nu spunem atunci cand ne rugam:"...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri ?"

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

poate ca nu mi-am ales bine cuvintele,am judecat si nu trebuia.
tot ceea ce doresc sa spun este ca daca vrem ca cel de langa noi sa se schimbe,trebuie sa ne schimbam noi insine mai intai;multe lucruri stau in puterea noastra,dar de cele mai multe ori nu le vedem,nu le apreciem la justa lor valoare.
oare nu spunem atunci cand ne rugam:"...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri ?"

Ori şi cât ne-am feri, tot mai greşim ! Nu, ai pus punctul pe I foarte bine şi ai dat un exemplu, fără a da nume , ceea ce se incadrează ca exemplu general , nu ca judecată in sine a cuiva. Dumnezeu de ne-ar ierta doar cât reuşim noi a ierta cu adevărat intr-o viaţă, departe şi de neatins ar fi şansa mântuirii noastre." Doamne, Dumnezeul meu, fi milostiv şi nu-mi socoti toate păcatele mele. Amin ! "

[carmina]

nu pot incheia discutia de mai-sus fara a scrie si epilogul;chiar daca,aparent,nu are legatura cu pacatul si pedeapsa ulterioara,as dori sa transcriu cuvintele Parintelui Staniloaie privind schimbarea din noi si efectul acesteia asupra semenilor nostri.

Parintele Staniloaie vorbeste despre “Sfintenia,transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului” in cartea “Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant” astfel:
“Sfintenia este stralucirea unei persoane transcendente care ni se reveleaza pentru a ne ridica la ea.Suntem impinsi sa ne depasim starea de pacatosenie pentru a putea ramane in fata ei,in timp ce aceasta iradiere ne face constiinta personala mai sensibila si mai constienta de pacatele noastre.Sfintenia lui Dumnezeu apare ca invadarea constiintei omului de catre o instanta suprema,transcendenta,care face sa nasca in noi o vointa de curatie si o aspiratie spre mai multa maretie.Smerenia si dorinta de curatie astfel suscitate sunt adevarata cunoastere de sine.(…)
Numai o constiinta superioara poate trezi o alta constiinta,numai lumina dumnezeiasca poate ridica constiinta omului pana pe treapta cea mai inalta facand totodata evidenta nimicnicia ei.(…)
Aceasta curatie dumnezeiasca,desavarsita,nu face numai sa trezeasca rusinea noastra,ea ne si atrage.Nu produce numai frica,ci si bucurie,caci despuierea fiintei noastre a descoperit odata cu pacatul si ceea ce este bun in noi;a trezit vointa noastra de a ne curati de pacat pentru a placea constiintei divine.Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul Cel Sfant ne-a dat posibilitatea de a ne curati,de a iesi din rautate;putem parasi somnul pentru o existenta vie,scoasa din izvorul intregii existente,persoana lui Dumnezeu,in ardoarea iubirii Lui.Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul Cel Sfant nu ne-a alungat definitiv,ci a trezit in noi dorinta de a ne curati.Ne simtim fericiti pentru ca suntem despovarati de o greutate purtata inconstient si eliberati de o piedica in calea vietii noastre depline.(…)
Crestinismul a revelat aptitudinea fiecarui om pentru sfintenie si cea a lumii intregi de a reflecta sfintenia.(…)
Sfintenia este transparenta lui Dumnezeu si a constiintei Lui in mintea omului si transparenta mintii omului umplute de lumina Sfantului Duh care se reflecta prin intermediul trupului sau si iradiaza de jur-imprejur.”

incercand sa schimbam pe cei de langa noi,incercand sa pretindem celorlalti ceea ce noi nu putem oferi,este greu de crezut ca vom reusi vreodata.
adevarata schimbare in bine a celor din jurul nostru se pare ca este conditionata de schimbarea noastra interioara.

[carmina]

fireste,Parintele vorbeste despre sfinti;dar,in masura in care noi ne schimbam viata,in sensul ca incercam sa ne apropiem mai mult de Domnul,aceasta schimbare a noastra se poate vedea si in relatiile cu cei din jur.

În prealabil postat de carmina

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!

Era un exemplu aleatoriu.Discutăm despre "Pedeapsa pentru păcate" şi am dorit să abat puţin discuţia de la teoretic la practic căci, viaţa din păcate,viaţa adevărată este o tăvălire permanentă în noroiul păcatelor, iar dacă suntem atât de nefericiţi,atât de trişti şi de săraci sufleteşte este pentru că suntem foarte departe de Dumnezeu şi de cele mai multe ori privim pe cei de lângă noi de pe poziţia fariseului.