intrebare

[Thheo]

Multumesc Cristi....stiu ca uneori nu pun intrebarile care trebuie....dar vreau sa intreb.... altfel cum mai reusesc sa invat si eu ceva bun....

Toată viaţa creştinului este o luptă,un razboi.Acesta este un motiv pentru care biserica ortodoxa se numeşte şi biserica luptătoare.
Lupta este între bine şi rău şi este pentru suflet care este cea mai mare valoare .Il vrea şi Dumnezeu,îl vrea şi cel rău!
Iată ce spune Nicodim Aghioritul despre aceasta:"Deşi toată viaţa noastră este un război continu pe pamânt,şi trebuie să luptăm todeauna,până la sfârşitul vieţii noastre totuşi ziua cea mai de seamă a luptei este ultimul ceas al morţii .Căci oricine va cădea în acel moment nu se va mai ridica."
Oamenii lumeşti când trebuie să se despartă de această viaţă şi de lucrurile plăcute lor au o negrăită durere şi suferă o mare luptă.
De aceea este bine să te consideri uneori singur şi neajutorat aruncat în braţele reci ale morţii. Gândeşte-te la cele ce te pot ataca la această vreme.
Tot cuviosul Nicodim Aghioritul spune că vrăjmaşii ne atacă în ceasul morţii ci patru asupriri şi anume: atacul împotriva credinţei,cu deznădejdea şi cu lslava deşartă,precum şi cu felurite închipuiri şi prefacerea celor răi în îngeri de lumină.

În prealabil postat de dorinastoica14

Toată viaţa creştinului este o luptă,un razboi.Acesta este un motiv pentru care biserica ortodoxa se numeşte şi biserica luptătoare.
Lupta este între bine şi rău şi este pentru suflet care este cea mai mare valoare .Il vrea şi Dumnezeu,îl vrea şi cel rău!

da, si eu vad viata ca pe o lupta, o lupta care va fi decisa de Hristos:

"Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui." (Luca 9, 24)

[cristiboss56]

În prealabil postat de Thheo

Multumesc Cristi....stiu ca uneori nu pun intrebarile care trebuie....dar vreau sa intreb.... altfel cum mai reusesc sa invat si eu ceva bun....

Doamne fereste ! Sunt framântari si intrebari foarte normale si pertinente. De nu ne-am pune intrebari, de nu ne-am macina mintea la grija intru pocainta noastra, atunci chiar ar fi o problema cu noi insine. Cand mintea ne sta in framântare de cele trebuincioase, totul este normal si firesc pana la urma . Nefiresc ar fi sa stam cu mintea in gol, sau zburand la lucruri rusinoase , sa stam in nesimtire, sau cugetând la raul ce-l putem face. Asa ca draga Teo , e semn bun orice intrebare legata de credinta , inseamna ca mintea macina cele bune si cu folos. Pace si numai bucurie !