intrebare

[cristiboss56]

În prealabil postat de Thheo

Se spune ca omul isi poate pierde sufletul chiar si in ultima clipa a vietii sale....de ce?....Vedem in viata de zi cu zi oameni care sau dedicat faptelor bune, au ajutat pe altii si la finalul vietii lor se trezesc inselati de diavol sa faca o fapta sau sa gandeasca in asa fel incat isi pierd dreptul de a ajunge in rai....de ce ultima clipa trebuie sa fie atat de grea?...

Nu neaparat ultima clipa trebuie sa fie cea mai grea sau atat de grea, pentru ca in primul rand nimeni nu stie cand vine ultima clipa, decat Bunul Dumnezeu. Cea ce spui tu suna in a "te ineca ca tiganul la mal" ! Adica am fost buni crestini ( inotatori ) mai toata viata si spre sfârsit ne poticnim , o luam pe cai gresite, devenim de nerecunoscut, ratând sansa măntuirii . Asa ceva se poate intâmpla pentru cei superficiali in credinta, pentru cei slabi si slabiti de patimi ascunse, pentru cei ce si-au mascat neputinta si nu au trait cu adevarat in Hristos.
Dumnezeu nu-si va trada turma Sa, dar foarte important este ca si noi sa facem parte efectiv din ea. Ce-l ce rateaza finalul , cu siguranta a mers pe langa turma. Hristos nu tradeaza, ci noi tradam, prin falsa smerenie , prin falsa iubire , prin falsitatea noastra ce o mascam, furandu-ne pâna la urma propria caciula si atunci . Aparenta inseala ! In astfel de cazuri cursa, este pierduta de mult, in nici un caz in ultimul moment . Dumnezeu nici cand nu si-a intors spatele de la cel smerit, de la cel nevoitor . Este falsa ideea ca cel ce traieste in si cu Hristos, este lasat de izbeliste intr un final. Numai deznadejdea poate sa ne insufle astfel de idei, astfel de ganduri si intradevar deznadejdea de la diavol vine. " Fericit si de trei ori fericit este crestinul acela care in fiecare ceas si in fiecare zi pune ceva in traista pentru veacul viitor. Cele ce le pune sunt faptele lui cele bune" ( Arhim Cleopa I ) . Asa ca daca zi de zi am pus fapte cu adevarat bune sa stam in nadejde, dar de am pus doar vorbe, minciuni , promisiuni si am fost in slava desarta, intradevar sa ne ingrijoram dar din timp, pentru a nu astepta o ultima clipa, o clipa a disperarii cand nimeni si cu nimic nu ne va mai putea ajuta cu nimic. Credinta, nadejde si intelepciune !