Am obosit iubind...

[costel]

Ai obosit sperand intr-o iubire adevarata. Nu obosesti iubind. Dimpotriva, te odihnesti tainic in celalalt. Ceea ce tu ceri mi se pare cel mai dureros: vreau sa-l uit. Se poate sa te fi grabit, sa nu fi fost el "trimisul" sau sa fi fost el, dar sa nu fi cunoscut cum sa-l pastrezi ca dar. Am inteles, ca el nu mai exista nimeni pentru tine. Nu-i usor sa iesi in lume cu dorul de a imbratisa si a fi imbratisata, dupa astfel de situatii. Dar nu este el totul. Sunt sigur ca lumea nu a devenit atat de saraca, incat sa ramai singura. Tu sa nu uiti sa te rogi. Va avea grija Dumnezeu sa-ti daruiasca ceea ce este cel mai potrivit pentru tine.

[simona76]

da, poate nu e cea mai grozava exprimare....dar ma simt obosita!! e o obsesie ce nu se vindeca...vreau sa nu mai sufar ca nu este langa mine si eu langa el...!!! imi pare rau ca nu am zis nicio secunda...el este prietenul meu oficial...ca nu am simtit nicio secunda un pic de iubire din partea lui.
Uneori, sunt atata de fericita cand simt ca-l iubesc, ca exista...
Insa azi am spus ca am obosit iubind...pentru ca as vrea sa-mi treaca si, in viata mea sa existe iubire impartasita, sa existe reciprocitate.

M-am rugat, ma rog si o voi tot face indiferent ca va fi doar pentru o simpla multumire.