Acatiste catre maica domnului

[patinina34]

Condacul 5:

Fecioarã Sfânta, în fata ta
În veac pururi de rusine se vor da
Cugetarea si ritorii întelepciunii.
Cã tu esti pecetea nestricãciunii,
Poartã, pentru cei isteti, încuiatã
si pildã vie de trãire a minunii
Tu stii cã viata nu ne-a fost datã
sã fie numai rãstãlmacitã
cãci se cere mult mai bogatã
decât sã fie numai trãitã.
Ea-i dincolo de gând, dincolo de loc,
dincolo de sirul de clipe al dãinuirii,
E oglinda unui cer lãuntric de foc peste adâncurile inimii si fãpturii
Ea e Cuvântul Lumii, ce pentru ea se vrea calea si întruparea spre vesnicie:
ALILUIA!

Icosul 5:

Fecioarã, Preacuratã Maicã, tu esti într-adevãr Trezvia
vointa fruntii în mir adunate,
ochiul cel dinlãuntru, deschis în rotundul zãrilor toate,
inima, centrul învins de strãvezimea stãrilor curate,
Tu esti cea mai dreaptã luare aminte
care-n puterea agerimii uneste, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii,
ascutimea gândului de gheatã
cu înflãcãrarea iuresului de viatã,
suferinta si bucuria fãcutã cruce
Care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clarã cheie de adânc
cu repezis iute si strãin
ce cu nimic nu clinteste sufletul tãu cel lin,
ci, dimpotrivã noi ne uimim
si fatã de care,
pe cât se poate
ne plecãm sã cântãm
cu întreaga suflare:

Bucurã-te, Cruce a înflãcãrãrii si agerimii alesului!
Bucurã-te, Osia Cerului cu Luceafãrul Întelesului!
Bucurã-te, Spargerea gândurilor si zadarnicului stup!
Bucurã-te, Oglinda cea nevãzutã, de dincolo de trup!
Bucurã-te, Cãmara cea mai dinlãuntru a sufletului meu!
Bucurã-te, Palat minunat al pomenirii lui Dumnezeu!
Bucurã-te, Alautã a inimii sub arcusul de gând!
Bucurã-te, Cântec pe cinci strune într-una chemând!
Bucurã-te, Muzicã negrãitã a celei dea doua nasteri!
Bucurã-te, Sãrbãtoare tãcutã a desãvârsitei cunoasteri!
Bucurã-te, Logodnã la Numele cel de întelepciune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!

Condacul 6:

Fecioarã Sfânta!
Maicã neispititã de nuntã!
Tu esti singura inima de om întru care, nescãzut
Numele de mãrire cântã,
Din tot rostul LUI cel viu si neprefãcut,
De tine, pentru aceasta, cât ne uimim Preacuratã,
fiindcã numai în tine, cã niciodatã,
inima omului
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã
Rugãciunea ca un ornic al gândului si al cerului
Curge în lãuntrul tãu
si se îngemãneazã, acolo,
Cu Psaltirea subtire a misterului
lângã dragostea lui Dumnezeu,
O, tu, Cãrutã de luminã neîntinatã, nescãzutã, ne-nseratã!
Învatã-ne si pe noi întelepciunea inimii, Binecuvântatã!
Si asa, îmbunati si vrednici,
ca ai unei biserici,
din toatã faptura tie ne vom da,
ca drept si sfânt sã putem zice:
ALILUIA!

Icosul 6:

Maica Domnului!
Inima de Luminã!
Maica Domnului!
Inimã a Pãmântului!
Maica Domnului!
Inimã fãrã de vinã!
Maica Domnului!
Inima Cuvântului!
La tine venim rusinati si cãzuti,
cu trupul apus si genunchii înfrânti,
cã din nepricepere, inima noastrã s-a întunecat nespus,
Lãsatu-ne-a pe cãile mintii noastre sã umblãm,
Dar, iatã, acum la tine venim, Maica lui Iisus!
Primeste-ne ca pe niste pietre ale vietii
dornice de bucuriile diminetii,
Diminetii celei neinserate,
si zideste-ne cu inimi noi si curate,
ca sã-ti cântãm:

Bucurã-te, Arca de alianta a sufletului meu!
Bucurã-te, Cufãr ferecat cu Numele lui Dumnezeu!
Bucurã-te, Corabie vie ce plutesti peste tainele Lumii!
Bucurã-te, sicrias ferit de toate zãdãrniciile lumii!
Bucurã-te, Tronule pe care viata te întemeiazã!
Bucurã-te, Cutie de cântec prin care sunã o razã!
Bucurã-te, Laudã lãuntricã a tuturor comorilor de har!
Bucurã-te, Chivot de gând al prea duhovnicescului altar!
Bucurã-te, Naos al cerurilor în care mintea-i liturgisitor!
Bucurã-te, Sipet de foc din pieptul nostru al tuturor
Bucurã-te, Biserica prea doritoare, cu Hristos sã se cunune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!