Locul copilariei

Dumnezeu in marea sa bunatate ne-a pus la dispozitie toate mijloacele pentru a putea supravietui chiar si in cele mai dificile situatii.Din pacate datorita obisnuintei pe care am capatat-o de-a lungul vietii avand la dispozitie mijloacele moderne si tehnice sofisticate ne-am indepartat de natura traind o viata artificiala aparent mai usoara dar care ne-a transformat in niste sclavi ai propriilor noastre inventii.
Am deschis acest topic voind sa starnesc intresul pentru viata simpla,viata la care cine stie daca intr-o zi nu va trebui sa ne intoarcem pentru a ne salva sufletele si a ramane ceea ce suntem acum ...

[Thheo]

Sper sa nu stric frumusetea acestui topic cu postarea mea ....dar cel mai bine imi amintesc din copilaria mea ....florile....florile mamei...pata de culoare din fiecare colt al casei....un ghiveci cu muscate sau o vaza cu flori ...asta gaseai in casa....multe margarete....floarea preferata a mamei....statea cu orele si le aranja , le schimba apa sau verifica pamantul din ghivece sa nu aiba rame....mie imi explica mereu ca oamenii sunt ca florile....ptr ea nu exista oameni rai....sunt doar obositi de viata de zi cu zi....poate vroia sa-mi explice de ce atunci cand tata era acasa, fie ca dormea sau era treaz, noi ceilalti locatari ai casei , nu aveam voie sa facem nici cel mai mic zgomot....trebuia sa fie liniste....tot ceea ce aveam de facut trebuia facut in liniste...
Asa ca de multe ori cand stau de vorba cu cineva nu pot sa nu-l aseman cu o floare....asa am ajuns si aici pe forum ca de multe ori sa vad alaturi de nume ....flori....de exemplu linga numelei d-nei Dorina vad bujori, sau langa cel al Marinei vad multe lacramioare, langa Anca Miha vad zambile albe, langa Mirela vad panselute, langa d-na Silvia il vad si pe Tweety , dar si un imens buchet de trandafiri albi....si asa as putea sa continui mult dar nu vreau sa plictisesc pe nimeni......ma iertati ....doresc tuturor numai bine.....Doamne ajuta!

Mi-as dori sa scrie toti fratii si surorile de pe acest forum, pe acest topic,am facut o invitatie pentru aceasta si pe pagina mea, unde am postat o veche poza din copilaria .
Suntem diferiti dar toti avem cateva lucruri comune in afara de credinta, COPILARIA.
Ce frumos ai scris despre flori....Theo, daca tu vezi oamenii asa, inseamna ca esti o persoana cu un suflet imaculat. Pasiunea mea sunt trandafirii si am o gradina minunata cu tot felul de flori.

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mi-as dori sa scrie toti fratii si surorile de pe acest forum, pe acest topic,am facut o invitatie pentru aceasta si pe pagina mea, unde am postat o veche poza din copilaria .
Suntem diferiti dar toti avem cateva lucruri comune in afara de credinta, COPILARIA.
Ce frumos ai scris despre flori....Theo, daca tu vezi oamenii asa, inseamna ca esti o persoana cu un suflet imaculat. Pasiunea mea sunt trandafirii si am o gradina minunata cu tot felul de flori.

[COLOR=green]Mie-mi plac dumitriţele! Sunt niste flori-eroine. Rezistă până toamna tarziu, unele chiar până la Craciun sub povara grea a zapezii.[/COLOR]

Ce frumoase sunt! Da,cred ca semeni cu aceasta floare care pentru mine inseamna tinerete fara batranete.Mirosul ei te duce cu gandul la putere,hotarare,curatenie,ordine,prin infinitatea de culori imi sugereaza imaginatia bogata si posibilitatea de a deveni ceea ce vrei sa devii.

[cristiboss56]

Copilaria intr un oras precum Bucuresti, e putin mai altfel, mai rece, mai fortata, dar am avut marea sansa sa ma nasc intr un loc linistit, ferit de aglomeratie, de praf si betoane. M-am nascut intr un cartier vechi plin de vile de pe timpul regimului daramat cu atata brutalitate de comunisti. Este cartierul celor mai frumoase amintiri si a perioadei celei mai linistite din viata mea. Cartierul Cotroceni, un cartier aparte cu iz burghez , cu o Biserica minunata si foarte veche ce poarta hramul Sf.Elefterie. Aici am facut scoala primara la Scoala 146 din Panduri. Am avut sansa sa ma imprietenesc cu florile, cu natura , cu atmosfera parcurilor vechi amenajate cu bun gust. Mi-aduc aminte cu multa placere de prietenii mei, de guvernanta ce ne invata "nemteste" si ne purta pe strada pe copiii cu o sforicica ce o tineam toti in mana dreapta ca sa nu ne pierdem. Va dati seama ce comic imi pare acum cand imi aduc aminte imaginea a 7-9 copiii insirati cu o sforicica in mana , ca sa nu ne pierdem. Imi aduc aminte tot din acea perioada de mirosul parchetului din clasa ce era impregnat cu un fel de motorina. Tot cu multa placere imi aduc aminte de invatatoarea mea, ce ne mai batea la palma cand liniutele ce le faceam o cam luau razna, de numaratoarea cu bile de lemn, de jocurile vremii, de nebuniile mele, de atmosfera din casa, de mirosul cafelei proaspat rasnite la o manina manuala de alama, de mirosul cartilor foarte vechi. Cum a trecut timpul Doamne ! . . .

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Copilaria intr un oras precum Bucuresti, e putin mai altfel, mai rece, mai fortata, dar am avut marea sansa sa ma nasc intr un loc linistit, ferit de aglomeratie, de praf si betoane. M-am nascut intr un cartier vechi plin de vile de pe timpul regimului daramat cu atata brutalitate de comunisti. Este cartierul celor mai frumoase amintiri si a perioadei celei mai linistite din viata mea. Cartierul Cotroceni, un cartier aparte cu iz burghez , cu o Biserica minunata si foarte veche ce poarta hramul Sf.Elefterie. Aici am facut scoala primara la Scoala 146 din Panduri. Am avut sansa sa ma imprietenesc cu florile, cu natura , cu atmosfera parcurilor vechi amenajate cu bun gust. Mi-aduc aminte cu multa placere de prietenii mei, de guvernanta ce ne invata "nemteste" si ne purta pe strada pe copiii cu o sforicica ce o tineam toti in mana dreapta ca sa nu ne pierdem. Va dati seama ce comic imi pare acum cand imi aduc aminte imaginea a 7-9 copiii insirati cu o sforicica in mana , ca sa nu ne pierdem. Imi aduc aminte tot din acea perioada de mirosul parchetului din clasa ce era impregnat cu un fel de motorina. Tot cu multa placere imi aduc aminte de invatatoarea mea, ce ne mai batea la palma cand liniutele ce le faceam o cam luau razna, de numaratoarea cu bile de lemn, de jocurile vremii, de nebuniile mele, de atmosfera din casa, de mirosul cafelei proaspat rasnite la o manina manuala de alama, de mirosul cartilor foarte vechi. Cum a trecut timpul Doamne ! . . .

Am uitat multe sa mai spun si nu ar avea rost, dar mi-am adus aminte de palmutele ce le luam de la maica mea cand ma prindea ascultand Vocea Americii la radioul vremii cu "ochi magic". Naravul asta de a asculta Vocea Americii ( cu toate ca nu prea pricepeam ceva) il aveam tot de la ai mei , pentru ca ei erau mari fani ai acestui post de radio. Europa Libera, am descoperito ceva mai tarziu. Era o perioada in care daca erai filat ca asculti asa ceva , nu era de bine. Mi-am adus aminte de Icoana cea f. veche a Sf.Stefan pe lemn masiv, pe care pe la 6 ani am retusat-o pentru ca mi se parea mie ( in mintea mea tampa ) ca are culorile cam sterse. Si ca sa nu fiu incorect fata de voi, imi aduc aminte de prima mea "dragoste", cam pe la 8 ani . Se numea Simona, o dragoste la prima vedere ! Ehe, cate ar mai fi. . . .

[Thheo]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mi-as dori sa scrie toti fratii si surorile de pe acest forum, pe acest topic,am facut o invitatie pentru aceasta si pe pagina mea, unde am postat o veche poza din copilaria .
Suntem diferiti dar toti avem cateva lucruri comune in afara de credinta, COPILARIA.
Ce frumos ai scris despre flori....Theo, daca tu vezi oamenii asa, inseamna ca esti o persoana cu un suflet imaculat. Pasiunea mea sunt trandafirii si am o gradina minunata cu tot felul de flori.

Va multumesc d-na Dorina.....mama e cea cu sufletul imaculat....incerc prin tot ce fac sa fiu ca ea ....dar uneori nu reusesc.....

[nadia.r]

A fost o frumoasa perioada din viata mea,fiind primul copil al parintilor mei,venit dupa ani de asteptari eram rasfatata familiei,ma luau peste tot cu ei,aveam parte de cele mai frumoase jucarii dar in dragostea ei mama uita de dorintele mele.Ma purta cu parul lung pieptanat in doua codite cu fonte mari si rosii iar pieptanatul dimineata devenise un chin pt mine.Plangeam sa ma tunda ca ceilalti copii dar mama imi spunea ca asa sunt frumoasa.Abia peste ani am reusit sa-mi tai parul cand eram deja mare dar nu uit sa-i amintesc mamei nici acum si sa ne amuzam patema asta.

În prealabil postat de nadia.r

A fost o frumoasa perioada din viata mea,fiind primul copil al parintilor mei,venit dupa ani de asteptari eram rasfatata familiei,ma luau peste tot cu ei,aveam parte de cele mai frumoase jucarii dar in dragostea ei mama uita de dorintele mele.Ma purta cu parul lung pieptanat in doua codite cu fonte mari si rosii iar pieptanatul dimineata devenise un chin pt mine.Plangeam sa ma tunda ca ceilalti copii dar mama imi spunea ca asa sunt frumoasa.Abia peste ani am reusit sa-mi tai parul cand eram deja mare dar nu uit sa-i amintesc mamei nici acum si sa ne amuzam patema asta.

Mamele de fete intodeauna vor ca fata lor sa fie cea mai frumoasa!Sunt convinsa ca esti frumoasa si cu si fara parul lung dar,nu este podoaba mai mare pentru o fata cum este parul daca ne referim la frumusetea fizica.
Dar sufletul curat si inima credincioasa sunt cu mult mai importante si nu pier niciodata!