Parintele Gabriel Nicu

Cornelia Ana spunea...Dle. Tarziu,

Sunt foarte dezamagita de tot ce s-a intamplat cu preotul Nicu Gabriel, cel care a incercat sa arate ce inseamna dragostea si credinta catre Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului. Imi pun multe semne de intrebare in legatura cu cei care au decis sa interzica publicarea unei carti scrise de el ........sunt sigura ca nu avea ce rau sa faca, noua credinciosilor poate doar celor care slujesc in Casa Domnului si nu urmeaza toti pasi pe care i-a urmat in viata Isus.Am citi tot ce s-a scis despre el si interviurile, slujbele si stiu un singur lucru ca l-am cunoscut in Boranesti iar acest om si preot a respectat votul monahal, acest preot a avut un har de la Dumnezeu si acest lucru se dovedeste din toate marturiile oamenilor care l-au cunoscut.
De ce? Cand cineva deschide o cale, altcineva trebuie sa o inchida? Nu a facut nimanui nici un rau, a facut numai bine pe cei necredinciosi i-a intors la credinta, pe cei bolnavi i-a facut bine. A fost un om al lui Dumnezeu,curat, de aceea veneau din toat tara si din strainatate la el. De ce nu face nimeni nimic in acest caz? De ce nimeni nu vrea sa faca lumina in cazul lui......de frica? Frica de cine? Cei care au fost la biserica in Boranesti si v-ati facut bine Copii, Parintii, Sotii, Mamele,s.a. .....l-ati uitat? Ati uitat ca plecati impacati sufleteste, curati, sentimentul acela pe care il aveati de mantuire l-ati uitat? IL mai aveti? Sau l-ati mai avut vreodata? Imi pare rau ca nu am nici o putere sa fac lumina in acest caz dar sunt oameni care pot s-o faca si care poate au fost ajutati de el........
Mi-asi dori sa stiu de ce a murit? De ce nu l-au mai lasat sa slujeasca in biserica din Boranesti?
De ce i-au interzis cartea?
Pentru ca el nu cerea bani cum fac altii,ptr ca tinea post si se ruga, ptr ca traia in saracie, iar alti nu pot sa o faca chiar daca slujesc in casa Domnului.
Bunica mea din Boranesti care nu a pierdut nici o slujba spune ca nu a intilnit si nu va mai intalni vreodata un preot ca el, pentru ea si pentru multi a fost ca un inger trimis de Dumnezeu.
11 octombrie 2008 10:09
Anonim spunea...Parintele Gabriel avea un suflet de copil.Adevarul o sa iasa la suprafata in ciuda comentariilor rautacioase.Imi pare rau ca nu avem astfel de comentarii rautacioase la adresa acelor lucruri care sunt cu adevarat rele si care ne intuneca sufletul.Nimeni nu mai vede acele lucruri,raul a devenit binele iar binele a devenit rau.
28 noiembrie 2008 22:37
Am preluat doua citate de pe blogul d-lui Claudiu Tarziu, referitoare la acest aspect. In acel blog, mai exista si altele pentru cei interesati. Ideea e ca acest subiect trebuie tratat cu seriozitate. Crestinii au observat minunile, partea buna a lucrurilor, iar marturiile lor trebuie totusi luate in considerare. Nu se poate ca un singur duhovnic, oricat ar fi de induhovnicit, sa hotarasca singur in legatura cu un duhovnic a carui valoare numai Dumnezeu o stie cu adevarat.

Metoda verificata si ras-verificata privind sfintenia unor parinti: daca G. Nicu este sfant [desi tare mult ma indoiesc, caci acesta nu este , cum cineva de aici neinspirat a spus "meciul parintelui Iustin Parvu cu G. Nicu", ci meciul intregii Ortodoxii romanesti contra ereziei infiltrate in randurile ei], puneti la mormantul lui cel "producator" de atatea mibnuni si ras-minuni o candela pe care sa o mentineti non-stop aprinsa.
Dupa un timp, persoane bolnave ar putea folosi acest ulei pentru tamaduirea de boala in cazul existentei "sfinteniei" lui G. Nicu. Dar daca cu acel ulei nu se intampla nimic, inseamna ca suspiciunile parintelui Iustin Parvu la adresa lui G. Nicu [care, mentionez a nu stiu cata oara nu mai era preot in momentul mortii sale, fiind caterisit cu cateva luni inainte de catre BOR, conform afirmatiilor parintelui Nicolae Tanase, preluate pe blogul d-lui Bogdan Stanciu] sunt mai mult decat intemeiate si reprezinta un meci nu intre parintele arhimandrit Iustin Parvu contra fostului preot G. Nicu, ci, dupa cum am mai afirmat, meciul intregii Ortodoxii romanesti contra ereziilor infiltrate in randurile ei.

Razvan

Acesta este un sfat cu adevarat intelept, Razvan. Voi transmite aceasta informatie. Mentionez ca la mormantul parintelui exista adesea mai multe candele si lumanari, dar nu garantez ca macar una este aprinsa tot timpul. Totusi credinciosii folosesc ulei din candela care arde in stanga mormantului intr-un loc special amenajat si care uneori noaptea se stinge, isi ating lucrurile de mormantul parintelui etc.

Cand scriu despre parintele Gabriel simt o imensa bucurie in suflet, iar cand ajung la mormantul parintelui ma simt de parca as fi participat la un Sfant Maslu slujit in timpul vietii. O saptamana intreaga parca plutesc. In plus, pe langa sfaturile altor duhovnici, mai aflu minuni petrecute la mormantul parintelui care-mi intaresc speranta cea buna. Faca-se voia lui Dumnezeu in toate!

[mariamargareta]

În prealabil postat de antoniap

...stiu un singur lucru ca l-am cunoscut in Boranesti iar acest om si preot a respectat votul monahal, ...

Păi dacă-l cunoşteai ai fi ştiut că "monahul" nea'Nicu a fost preot de mir, căsătorit, care avea conflicte dese cu soţia lui Georgeta pe teme legate de viaţa conjugală. Mai precis, făgăduinţa lor reciprocă iniţială a fost să trăiască în "căsătorie albă". Ulterior, nea'Nicu a început să facă presiuni asupra soţiei sale ca să-i cedeze la pat, dar ea rămânea tare pe poziţie, fiind împotrivă, consecventă făgăduinţei iniţiale de "a trăi în curăţie". Amândoi erau adepţi şi susţinători ai sectei "Noul Ierusalim", care promova insistent acest gen de convieţuire între soţi, blamând taina căsătoriei. Nicu Gabriel este autorul moral al atragerii mai multor fecioare de la Borăneşti spre "raiul" de la Pucioasa, unde li s-a promis nemurirea, dar au dat peste o sclavie modernă, din care abia au scăpat trei dintre ele, anul acesta. Între cei doi soţi, Nicu Gabriel şi Georgeta, a apărut un conflict iremediabil: Georgeta - încăpăţânată şi cam tare de urechi, aproape surdă, în urma unei boli din copilărie - a rămas închinoviată în "mănăstirea" mixtă a pucioşilor de la Valea Voievozilor - Târgovişte, iar Nicu Gabriel a plecat în lumea largă, la Gresia şi apoi prin pădurile de la Cobia, din împrejurimile Târgoviştei, însoţit de adeptele lui cele mai credincioase care-l serveau aşa cum voia el.
După moartea lui, apărută în condiţii extrem de dubioase (unii pretind că a fost asasinat de nişte ţigani), adeptele lui cele mai intime i-au dezvoltat un cult local nemeritat, încărcat de exagerări.

[mariamargareta]

Cine vrea amănunte n-are decât să o caute pe Georgeta, soţia lui Nicu Gabriel, la Valea Voievozilor - Târgovişte, în chibuţul pucios al lui nea'Didi (Halău Gheorghe), şi va afla direct de la sursă câte ameninţări şi zile fripte i-a făcut şfântul nea'Nicu soţiei sale înainte de a o părăsi la Borăneşti, lăsând-o singură, fără nici un mijloc de subzistenţă.

În prealabil postat de mariamargareta

Păi dacă-l cunoşteai ai fi ştiut că "monahul" nea'Nicu a fost preot de mir, căsătorit, care avea conflicte dese cu soţia lui Georgeta pe teme legate de viaţa conjugală. Mai precis, făgăduinţa lor reciprocă iniţială a fost să trăiască în "căsătorie albă". Ulterior, nea'Nicu a început să facă presiuni asupra soţiei sale ca să-i cedeze la pat, dar ea rămânea tare pe poziţie, fiind împotrivă, consecventă făgăduinţei iniţiale de "a trăi în curăţie". Amândoi erau adepţi şi susţinători ai sectei "Noul Ierusalim", care promova insistent acest gen de convieţuire între soţi, blamând taina căsătoriei. Nicu Gabriel este autorul moral al atragerii mai multor fecioare de la Borăneşti spre "raiul" de la Pucioasa, unde li s-a promis nemurirea, dar au dat peste o sclavie modernă, din care abia au scăpat trei dintre ele, anul acesta. Între cei doi soţi, Nicu Gabriel şi Georgeta, a apărut un conflict iremediabil: Georgeta - încăpăţânată şi cam tare de urechi, aproape surdă, în urma unei boli din copilărie - a rămas închinoviată în "mănăstirea" mixtă a pucioşilor de la Valea Voievozilor - Târgovişte, iar Nicu Gabriel a plecat în lumea largă, la Gresia şi apoi prin pădurile de la Cobia, din împrejurimile Târgoviştei, însoţit de adeptele lui cele mai credincioase care-l serveau aşa cum voia el.
După moartea lui, apărută în condiţii extrem de dubioase (unii pretind că a fost asasinat de nişte ţigani), adeptele lui cele mai intime i-au dezvoltat un cult local nemeritat, încărcat de exagerări.

Ti-am inteles intentia. Tonul este edificator, iar abaterile de la adevar sunt considerabile. Exista caseta din care se aude ca parintele discuta cu sotia sa normal, deci nu era surda, cum spui. Iar povestea cu tiganii este RAUTACIOASA.

Eu as zice sa va hotarati odata cei care vreti sa-l defaimati pe parintele Gabriel Nicu. Era curvar? Era eretic? Era ghicitor in carti sfinte? Facea minuni cu ajutorul dracilor? Noaptea in loc sa se roage se purta ca-n harem?

Maicile de la Gresia erau numai piele si os. Ori pentru o viata sexuala asidua te respecti, totusi.

[iordanmihai]

Acest mesaj este "special" pentru mariamargareta

Este clar ca lumina zilei ca dumneata esti foarte pornita impotriva parintelui.In toate mesajele scrise se vede rautatea,ura,dispretul,badjocura pe care le ei in suflet.Tate acestea Nu te recomanda a fi o buna crestina.Din tot ce relatezi reiese clar doresti defaimarea Parintelui Gabriel.Oricum vorbesti degeaba,cei care l-au cunoscut stiu foarte bine ce fel de om ,dar mai ales ce preot era.Cat te-ai zbate sa convingi cu prostiile tale pe cineva NU poti NOI CUNOASTEM ADEVARUL despre parintele nostru drag.Ramai in secta ta ,in mocirla ta, in rautatea ta cu asemenea comportament nu ajungi vei putea ajunge la Mantuire.Poate nici nu urmaresti acest lucru atata timp cat sufletul iti este vandut lui satana(reiese din stilul tau de trimite masaje).

[mariamargareta]

În prealabil postat de antoniap

Ti-am inteles intentia. Tonul este edificator, iar abaterile de la adevar sunt considerabile. Exista caseta din care se aude ca parintele discuta cu sotia sa normal, deci nu era surda, cum spui. Iar povestea cu tiganii este RAUTACIOASA.

Eu as zice sa va hotarati odata cei care vreti sa-l defaimati pe parintele Gabriel Nicu. Era curvar? Era eretic? Era ghicitor in carti sfinte? Facea minuni cu ajutorul dracilor? Noaptea in loc sa se roage se purta ca-n harem?

Maicile de la Gresia erau numai piele si os. Ori pentru o viata sexuala asidua te respecti, totusi.

Soţia lui N.G. citeşte perfect de pe buzele interlocutorului şi se poate vorbi cu ea aproape normal. Dar tot surdă rămâne, chiar dacă tu eşti de altă părere. Eu am vorbit cu ea şi spun ceeea ce ştiu; tu nici n-o cunoşti, dar spui ceea ce crezi.
Povestea cu ţiganii rămâne o poveste: o versiune vehiculată printre creştini, care eventual se poate verifica. În caz că e corectă, ea în sine nu-i aduce nici o atingere memoriei lui N.G., ba dimpotrivă. Nu văd de ce o cotezi ca răutăcioasă, cu litere mari.
Nu-l defăimăm pe N.G., deoarece ca preot a făcut multe lucruri bune. Încercăm însă să-l scoatem de sub o aureolă nemeritată pe care i-o atribuie unii, în încercarea lor instinctivă de a construi o nouă sectă: secta gabrieliţilor. Deja îşi spun cu emfază: "noi suntem ucenicii părintelui, iar părintele era un sfânt. Deci... deci...cine citeşte, să înţeleagă". De asemenea, nu putem trece cu vederea că în slujirea lui a introdus inovaţii personale, aducând deformări inadmisibile Sfintei Tradiţii. La acest aspect punctual, N.G. era - din păcate - eretic.
Şi Arie era un creştin înfocat - dar a mai făcut şi greşeli - ca tot omul.
Aşa că... ce-i al lui, e al lui, adică e pus deoparte. Iar ce de la Cel Rău, trebuie pus deoparte. Fără regrete, fără compromisuri.
Asta a făcut părintele Iustin, şi bine a făcut.

Iata o pilda la care merita sa luam aminte cand suntem pusi in situatia de a ne face o impresie despre celalalt:

,,Prejudecatile ii tradeaza pe oameni

La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca:
- Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua.
La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea:
- Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei.
Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui:
- Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste.
Voi ce credeţi ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni.''
(Sursa: Crestinortodox.ro)

Desigur se pune problema sa avem discernamant in aceste vremuri, in general. Dar daca acest mod de a pune problema te ajuta sa te mantuiesti, zi-i inainte, mariamargareta.


Desigur un ton mai moderat trebuie mentinut. Important va fi nu sa-l declaram sfant sau pacatos, ci sa-i urmam exemplul in cele de folos pentru suflet. Oricum nu stabilim noi doua daca este sfant. Ti-ai exprimat si tu un punct de vedere, si-au exprimat si isi vor exprima si altii alte puncte de vedere, caci asa e firesc. Dumnezeu deja l-a asezat unde ii este locul ignorandu-ne pe toti! Caci judecata este a Lui.



Modificarea unor rugaciuni poate starni discutii. Corect este sa spunem: ,,Aici a gresit binecuvantatul.” Cuvantul erezie nu este justificat, dupa parerea mea. Atunci respectam si adevarul, si pe Dumnezeu si pe parintele nostru duhovnicesc.

Am mai intalnit duhovnici care nu sunt de acord cu cu rostirea ,,si nu ne duce pe noi in ispita” si prefera sa spuna ,,si nu ne lasa pe noi in ispita”. Chiar si unii teologi considera ca formularea ,, si nu ne duce pe noi in ispita'' este o greseala de traducere ce ar trebui evitata. Personal, nu spun rugaciunea ,,Tatal nostru” nici ca in cartea de rugaciuni nici cum a propus parintele Gabriel Nicu. Sau, mai simplu, le combin pe amandoua. Adica spun ca in cartile de rugaciuni, dar ma rog sa nu ma lase Dumnezeu sa cad in ispita, ca doar nu ma rog lui Antihrist sa nu ma duca in ispita!



Sa nu uitam ca idealurile ii erau inalte, iar trairea de asemenea, ca era izolat intr-un sat cu saizeci de familii (Gresia), unde fusese mutat, ca era hulit si numit vrajitor, cand el alunga prin rugaciune vrajile. In aceste conditii i se pare ca Insusi Dumnezeu este hulit, de aceea simte nevoia sa adauge cuvantul ,,Preasfantul” atunci cand se refera la Dumnezeu, ca sa accentueze cinstea care I se cuvine. Acest aspect l-am preluat. Adresarea reverentioasa : ,, Preasfinte Doamne Iisuse Hristoase, miluiti-ma..." de asemenea am preluat-o. O spun mai ales cand simt ca mi se imputineaza evlavia.



Fiii duhovnicesti ai parintelui Gabriel Nicu nu sunt scutiti de pacatul mandriei. Iar din cauza mandriei se pot face multe greseli.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Soţia lui N.G. citeşte perfect de pe buzele interlocutorului şi se poate vorbi cu ea aproape normal. Dar tot surdă rămâne, chiar dacă tu eşti de altă părere. Eu am vorbit cu ea şi spun ceeea ce ştiu; tu nici n-o cunoşti, dar spui ceea ce crezi.
Povestea cu ţiganii rămâne o poveste: o versiune vehiculată printre creştini, care eventual se poate verifica. În caz că e corectă, ea în sine nu-i aduce nici o atingere memoriei lui N.G., ba dimpotrivă. Nu văd de ce o cotezi ca răutăcioasă, cu litere mari.
Nu-l defăimăm pe N.G., deoarece ca preot a făcut multe lucruri bune. Încercăm însă să-l scoatem de sub o aureolă nemeritată pe care i-o atribuie unii, în încercarea lor instinctivă de a construi o nouă sectă: secta gabrieliţilor. Deja îşi spun cu emfază: "noi suntem ucenicii părintelui, iar părintele era un sfânt. Deci... deci...cine citeşte, să înţeleagă". De asemenea, nu putem trece cu vederea că în slujirea lui a introdus inovaţii personale, aducând deformări inadmisibile Sfintei Tradiţii. La acest aspect punctual, N.G. era - din păcate - eretic.
Şi Arie era un creştin înfocat - dar a mai făcut şi greşeli - ca tot omul.
Aşa că... ce-i al lui, e al lui, adică e pus deoparte. Iar ce de la Cel Rău, trebuie pus deoparte. Fără regrete, fără compromisuri.
Asta a făcut părintele Iustin, şi bine a făcut.

Nu vă luați după vrăjitoare că s-a pus ea să facă „ordine” ca la ghestapo, dar e slujitoarea celor doi șerpi pe care i-a înghițit toiagul lui Moise înaintea lui faraon.

Preotul Gabriel, n-are nimic în comun cu Arie sau cu erezia sau cu vre-o greșeală... ci vrăjitoarea asta toarnă la minciuni după popriul minteres vrăjitoricesc al lui nenia și atnti grijania... cine sunt ei? Cei ce s-au înscăunat la loc sfânt furând locul și pământul lui Dumnezeu. Și iată cu vrăjitoarea înspinate vă învață ele pe cine trebuie voi să credeți... sunt niște mitomane pline de minteresul vrăjitoriei și fățărniciei și fermecătrufiei...

Să nu credeți o iotă din desfrânările acestor „apărătoareoare” mincinoase aduse la ospispețețețapului care mint cu minteres îndărătnic și lansează și intrețin zvonuri mincinoase la nesfârșit ca să-și credibilizeze nenia autoînscăunarea... peste cele ale Lui Dumnezeu și peste oameni.

Priviți-le pe „înțețelepte” așa cum merită, exact ca pe niște scorpii pline de otravă care abea așteaptă să vă ispitească și să vă lăsați înjectați cu slănină plină de veninălucifariferitrădare.