Despre PARINTI

[sia]

Mi-ati frant inima ! Sper sa reusiti sa treceti peste tot ce v-a mahnit si marcat negativ,daca nu ati reusit pana acum,.va doresc din tot sufletul sa se intample cat mai curand...poate chiar in seara aceasta.Va inteleg ,stiu cum e..nici eu nu am o relatie asa cum mi-o doresc cu ..mama.M-am zbatut sa inteleg unde am gresit -unde am gresit eu ! De ce simteam diferenta pe care o facea mama, intre mine si fratele meu ,.de ce mai tot timpul avem pareri diferite si discutiile sunt in general la modul general? de ce ?de ce cand (rareori)ma,,plangeam" tatalui meu imi spunea mereu aceleasi cuvinte : e mama ta -asta insemnand sa n-o judec, sa nu comentez..chiar daca ea nu avea dreptate.Tata, o lumina in viata mea, ne-a iubit fara conditii si o iubea si o respecta in mod deosebit pe mama lui ...tata nu mai e cu noi de un an si o luna si acum ,cand am neintelegeri cu mama mi-amintesc de vorbele lui...si tac..si totusi asta nu atenueaza inca urma durerii si nici nu da raspunsuri la ..de ce ? .stiti cum e ..s-a inchis rana dar nu s-a vindecat. Dar daca eu nu am reusit , voua va doresc sa treceti peste tot si sa va fie bine.

Maica vezi-mi durerea

Copilul la durere
Sarman si necajit
Din inima de mama
Se simte ocrotit

Caci mama ii nadejdea
Izvor de mangaieri
Cand ei ii spui durerea
Recapeti noi puteri.

Cu lacrimi de durere
Te chem neincetat
Sa nu ma lasi Maicuta
Sa nu ma lasi in iad.(folclor)

In microcosmosul copilariei mama se comfunda cu Maica Domnului si cred chiar este putin, asadar cum putem sa spunem ca iubim pe Dumnezeu si nu ne iubim tatal sau ca iubim pe Maica Domnului si nu ne iubim mama si totusi...la fel cum Dumnezeu ne iubeste infinit mai mult decat il putem iubi noi tot la fel si noi copii ne iubim parintii mai putin decat ne iubesc ei pe noi in schimb...ne iubim copii mai mult...si tot asa la infinit si echilibrul se pastreaza iar iubirea nu se pierde.

[Thheo]

In mama am cea mai mare incredere ...stiu ca atunci cand sufar ...la ea gasesc alinare ...mama ptr mine este cel mai sfant om....o respect ...o iubesc ...nu stiu ce m-as face fara ea....acum sunt si eu mama ...chiar daca mi-am dorit mult o fetita.....ma gandesc acum poate ca asa a vrut Dumnezeu sa fiu mama de baieti....nu regret si nu ma mai gandesc de mult de ce nu am o fetita ...asta e ...poate ca imi sta mai bine in rolul de mama de baieti....
Repet ptr mine mama e o fiinta f importanta....o iubesc asa cum e....blanda, buna...
PTR tata ....doar respect....atat....

[MarinaAlca]

Dedicatie ptr toate mamele de baieti

"Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
La mine se gîndeste iar si iar
Si draga-i sunt ca totdeauna, cica.

De cînd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
Privind la trenuri, plina de alean
Cînd spre Berlin - acolo-i dînsul - pleaca.

Si mi-am luat bilet cîndva si eu
De cît pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am întors pe urma la ghiseu
Iar ei biletul mi-l rascumparara.

De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?

L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cîte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?

Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o sa se însoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tuseste oare?

Pastrez într-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici"

[icamilin]

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

Draga Marina! ce subiect frumos ai atins, desi citesc cu durere ca pentru unele persoane " mama ", cea care ne-a dat nastere si ne-a pazit toate clipele cand eram bolnaviori, nu reprezinta ceea ce, ar trebui sa reprezinte cu adevarat acest simplu cuvant " MAMA " pentru toti copii din lume.

Am plans cum n-am mai plans demult dupa ce am citit articolul pe care i l-ai dedicat lui Silvester. Si poate n-as fi plans asa de tare, daca nu mi-as fi amintit de mama mea draga, care ne-a parasit in joia mare a Pastilor, acum 10 ani si daca, din intamplare maine 22 ianuarie ar fi implinit 87 de ani, daca mai traia. Sufar enorm de mult faptul ca nu o mai vedem printre noi, a fost o mama desavarsita, calda la suflet, impaciuitoare, buna si rabdatoare cu cei 6 copii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu.
Nu stiu daca in timpul cat a trait am facut doar ce se cuvenea ca si copil, dar stiu ca am iubit-o si o iubesc si acum din tot sufletul.

Imi pare rau cand aud ca sunt persoane care nu-si pot aminti cu drag de mama lor, mi se pare ciudat, nu vreau sa judec, este clar ca persoanele in cauza, au suferit si sufera, dar e pacat, mare pacat.
Cand cineva isi doreste copii, trebuie sa-si asume si raspunderea de a-i creste cu multa dragoste si afectiune, copii sunt un dar de la Dumnezeu, trebuie sa avem grija de ei, sa ne ocupam de ei pana sant mari chiar si dupa aceea, cand sant la casele lor indiferent daca copii realizeaza acest lucru si daca vor avea grija de noi, cand om fi batrani si neputinciosi.

Dragele mele:Silvester, Traditie, Eu-cristina83 si Dorinastoica14, va doresc
ca bunul Dumnezeu sa va mangaie si sa va linisteasca in suflet iar Maica Domnului sa va tina in brate asa cum poate mamele voastre nu au facut-o atunci cand trebuia. Doamne ajuta! icamilin

În prealabil postat de icamilin

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

Draga Marina! ce subiect frumos ai atins, desi citesc cu durere ca pentru unele persoane " mama ", cea care ne-a dat nastere si ne-a pazit toate clipele cand eram bolnaviori, nu reprezinta ceea ce, ar trebui sa reprezinte cu adevarat acest simplu cuvant " MAMA " pentru toti copii din lume.

Am plans cum n-am mai plans demult dupa ce am citit articolul pe care i l-ai dedicat lui Silvester. Si poate n-as fi plans asa de tare, daca nu mi-as fi amintit de mama mea draga, care ne-a parasit in joia mare a Pastilor, acum 10 ani si daca, din intamplare maine 22 ianuarie ar fi implinit 87 de ani, daca mai traia. Sufar enorm de mult faptul ca nu o mai vedem printre noi, a fost o mama desavarsita, calda la suflet, impaciuitoare, buna si rabdatoare cu cei 6 copii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu.
Nu stiu daca in timpul cat a trait am facut doar ce se cuvenea ca si copil, dar stiu ca am iubit-o si o iubesc si acum din tot sufletul.

Imi pare rau cand aud ca sunt persoane care nu-si pot aminti cu drag de mama lor, mi se pare ciudat, nu vreau sa judec, este clar ca persoanele in cauza, au suferit si sufera, dar e pacat, mare pacat.
Cand cineva isi doreste copii, trebuie sa-si asume si raspunderea de a-i creste cu multa dragoste si afectiune, copii sunt un dar de la Dumnezeu, trebuie sa avem grija de ei, sa ne ocupam de ei pana sant mari chiar si dupa aceea, cand sant la casele lor indiferent daca copii realizeaza acest lucru si daca vor avea grija de noi, cand om fi batrani si neputinciosi.

Dragele mele:Silvester, Traditie, Eu-cristina83 si Dorinastoica14, va doresc
ca bunul Dumnezeu sa va mangaie si sa va linisteasca in suflet iar Maica Domnului sa va tina in brate asa cum poate mamele voastre nu au facut-o atunci cand trebuia. Doamne ajuta! icamilin

Ma ierti Ica dar nu am spus ca mama mea nu m-a tinut in brate sau ca nu am avut parinti buni.Dumnezeu stie cat s-au straduit sa ne creasca si sa ne invete iar apoi sa ne nasca si duhovniceste dar,au fost genul acela de parinti care isi saruta copii numai in somn si acum judecand cu mintea unui om matur cred ca nici nu a fost chiar atat de rau.Un copil este un dar nepretuit si trebuie iubit neconditionat chiar daca este primul sau al zecilea daca este fetita sau baietel daca este intreg sau are probleme daca ajunge cineva sau ramane un om simplu.
Eu am fericirea de a avea inca mama (desi nici eu nu sunt tanara) ceea ce nu este putin lucru.

[EugeniaG]

superb spus d-na Icamilin , Dumnezeu sa o ierte pe mama ta, atat de multa caldura in vorbele tale ...incat trebuie sa spun si eu ca ii iubesc pe ai mei cu tot ce am , desi inca imi provoaca lacrimi in anumite imprejurari si ma gandesc cu tristete cat dor o sa-mi fie de ei la despartire, ii iubesc.

[icamilin]

Draga Dorina, raspunsul meu a fost in general pentru toate patru.
Ai scris cu o tristete-n suflet despre faptul ca te-ai nascut fata si am crezut ca ai suferit din cauza lor. Iarta-ma!
Imi dau seama ca acum, parintii tai sant batrani si stau cu tine ! Bunul Dumnezeu sa-ti dea putere sa ai grija de ei asa cum au avut si dansii de tine cand erai mica. Sa sti ca si tatal meu mai traieste, are 90 de ani, sta cu un frate de-al meu ( caruia nu-i este deloc usor ). Tatal meu a cazut acum un an mergand la toaleta si si-a rupt osul femural la piciorul drept, desi avre probleme cu inima, cu diabetul, cu anemia, un medic, prieten cu o sora de-a mea, a avut curajul sa-l opereze, cu toate riscurile de-a muri pe masa de operatie. Eu am fost la M.Bistrita in mod special sa-l rog pe Sfantul Grigorie sa-l ajute sa traiasca macar cateva zile dupa operatia pe care si-o dorea cu disperare desi stia riscurile. Am stat sub racla sfantului si plangand il rugam sa se termine cu bine operatia. Iata ca rugaciunile mi-au fost ascultate si in sept. 2008 s-a implinit un an de la operatie. Suntem fericiti ca merge pana la toaleta cu un cadru, sta la masa la TV, citeste Biblia si are o mare dorinta de viata, e fericit ca ne vede pe toti copii pe langa el si plange dupa mama noastra draga. Noi, ceilalti frati mergem sa-l vedem si sa stam de vorba cu el, insa fratele meu si cumnata mea duc tot greul.


Draga Eugenia, sa fii fericita ca mai ai parinti, bucura-te de dansii pana mai poti, implineste-le cel mai mic capriciu pe care si-l doresc ca atunci cand nu voi mai fii, ai face orice, dar nu mai ai, cui.
Mamei mele dragi si de fapt la toti cei adormiti din neamul meu nu mi-a mai ramas de facut, decat parastasele, pe care le fac de obicei la manastiri si sa sti ca simt o caldura-n suflet de binefacere, de multumire, cand vad maicute cu cata pofta servesc cele duse spre pomenire. Doamne ajuta!
Va imbratisez cu mult drag, icamilin

În prealabil postat de icamilin

Draga Dorina, raspunsul meu a fost in general pentru toate patru.
Ai scris cu o tristete-n suflet despre faptul ca te-ai nascut fata si am crezut ca ai suferit din cauza lor. Iarta-ma!
Imi dau seama ca acum, parintii tai sant batrani si stau cu tine ! Bunul Dumnezeu sa-ti dea putere sa ai grija de ei asa cum au avut si dansii de tine cand erai mica. Sa sti ca si tatal meu mai traieste, are 90 de ani, sta cu un frate de-al meu ( caruia nu-i este deloc usor ). Tatal meu a cazut acum un an mergand la toaleta si si-a rupt osul femural la piciorul drept, desi avre probleme cu inima, cu diabetul, cu anemia, un medic, prieten cu o sora de-a mea, a avut curajul sa-l opereze, cu toate riscurile de-a muri pe masa de operatie. Eu am fost la M.Bistrita in mod special sa-l rog pe Sfantul Grigorie sa-l ajute sa traiasca macar cateva zile dupa operatia pe care si-o dorea cu disperare desi stia riscurile. Am stat sub racla sfantului si plangand il rugam sa se termine cu bine operatia. Iata ca rugaciunile mi-au fost ascultate si in sept. 2008 s-a implinit un an de la operatie. Suntem fericiti ca merge pana la toaleta cu un cadru, sta la masa la TV, citeste Biblia si are o mare dorinta de viata, e fericit ca ne vede pe toti copii pe langa el si plange dupa mama noastra draga. Noi, ceilalti frati mergem sa-l vedem si sa stam de vorba cu el, insa fratele meu si cumnata mea duc tot greul.


Draga Eugenia, sa fii fericita ca mai ai parinti, bucura-te de dansii pana mai poti, implineste-le cel mai mic capriciu pe care si-l doresc ca atunci cand nu voi mai fii, ai face orice, dar nu mai ai, cui.
Mamei mele dragi si de fapt la toti cei adormiti din neamul meu nu mi-a mai ramas de facut, decat parastasele, pe care le fac de obicei la manastiri si sa sti ca simt o caldura-n suflet de binefacere, de multumire, cand vad maicute cu cata pofta servesc cele duse spre pomenire. Doamne ajuta!
Va imbratisez cu mult drag, icamilin

Multumesc Ica pentru cuvintele calde pe care le adresezi in fiecare postare pe care o faci.Intr-adevar locuiesc cu mama mea care are 84 de ani si care este aproape oarba dar inca sanatoasa fizic.Am bucurii caci este cea mai buna prietena a mea dar,uneori sufar caci as vrea sa merg mai des pe la manastiri si sa stau mai mult dar trebuie sa fiu mereu langa ea.Sunt constienta ca si aceasta este mucenicie si parte din drumul meu spre mantuire.
Este adevarat ca atunci cand m-am nascut parintii nu s-au bucurat caci eram tot fata(cea de-a treia) dar,timpul le-a aratat ca am fost un dar pentru batranetea lor,un dar pe care Dumnezeu in marea sa dragoste l-a facut si de care atunci nu s-au bucurat caci daca eram baiat poate nici eu nu as fi fost alaturi de ei.

[MarinaAlca]

[quote=icamilin;110722]

maine 22 ianuarie ar fi implinit 87 de ani, daca mai traia. Sufar enorm de mult faptul ca nu o mai vedem printre noi, a fost o mama desavarsita, calda la suflet, impaciuitoare, buna si rabdatoare cu cei 6 copii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu.
Nu stiu daca in timpul cat a trait am facut doar ce se cuvenea ca si copil, dar stiu ca am iubit-o si o iubesc si acum din tot sufletul. quote]
Draga mea Ica, fie ca Bunul Dumnezeu sa odihneasca cu dreptii sufletul iubitei tale mame...aduc si eu o floare( cu parere de rau ca e doar virtuala) la mormantul dansei , in aceasta zi speciala de 22 ianuarie !!!!
Dumnezeu sa o ierte! AMIN