Bucuria Craciunului!...

[cristiboss56]

<<Grota Laptelui>> La mica distanta de Biserica Nasterii, la Bethleem, se afla Grota Laptelui, de care astazi se ingrijesc tot franciscanii. Aceasta marcheaza locul in care Maica Domnului l-a alaptat pe prunc si de unde au plecat spre Egipt. "Evanghelia ne vorbeste despre doua vizite. Una a pastorilor care au primit semnul de la ingeri, cum ca <veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle> , si au venit si L-au gasit, iar cea de-a doua vizita este cea a magilor care veneau cu daruri pentru noul rege nascut. Daca pastorii L-au gasit acolo, la locul nasterii, magii L-au gasit aici . Acesta este locul in care Iosif are acel vis prin care ingerul il spune sa mearga in Egipt. De aici au pornit spre Egipt. Inainte insa de a pleca, aici se intampla ceva ce a influentat numele locului. Iisus era pruncut si avea nevoie sa fie alaptat. In timp ce -si hranea pruncul, doua picaturi din laptele Fecioarei se scurg pe podeaua pesterii, care-si schimba culoarea intr un alb laptos. Din acest motiv se numeste <Grota laptelui> si de aceea este loc de pelerinaj pentru toti care vin sa se roage pentru prunci "( sursa :ziarul Lumina- duminica 21 decembrie )

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Noaptea sfântă: Legendă despre Iisus[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Era odată un om care se dusese într-o noapte întunecoasă să caute foc. El merse din uşă în uşă, bătu peste tot şi se ruga astfel: „Oameni buni, nu mă lăsaţi! Femeia mi-a născut un prunc şi trebuie să aprind focul ca să-l încălzesc”.[/COLOR]
[COLOR=green]Noaptea era târzie, aşa că toţi oamenii dormeau şi nimeni nu-l auzi.[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Omul merse şi iar merse. În sfârşit, zări de departe o lumină. Cum se îndreptă într-acolo, văzu un foc ce ardea pe câmp şi o turmă de oi, ce dormea în jurul lui, păzită de un cioban bătrân.[/COLOR]
[COLOR=green]Când se apropie străinul ca să împrumute foc, văzu trei câini mari, care dormeau la picioarele ciobanului. Câteştrei se ridicară la venirea lui ca să latre, dar nu se auzi nimic. Omul văzu că li se zbârlise părul pe spinare şi că le străluceau dinţii în lumina focului şi că vroiau să se repeadă la el. Bărbatul simţi că un câine îl apucase de gât, altul de picior, altul de mână; dar fălcile şi dinţii nu-l putură muşca, aşa că rămăsese nevătămat.[/COLOR]
[COLOR=green]Omul încercă să se apropie de foc; oile însă dormeau, aşa de îngrămădite unele peste altele, încât el nu putea să se apropie de foc, decât călcând pe ele. Atunci omul călcă peste ele şi se apropie de foc; nici o oaie nu se deşteptă, nici una nu se mişcă. Când ajunse omul lângă foc, ciobanul tresări din picotirea lui. Acesta era un om morocănos şi închis, duşmănos şi aspru cu toată lumea. Când îl zări pe străin, apucă bâta ascuţită, cu care păzea turma şi voi să dea în ei; bâta trecu vâjâind pe lângă om, fără să-l nimerească şi se pierdu pe câmp.[/COLOR]
[COLOR=green]Acum, zise străinul către cioban: “Prietene, ajută-mă cu niţel foc; femeia mi-a născut un prunc şi trebuie să fac foc şi să-l încălzesc”.[/COLOR]
[COLOR=green]Ciobanul ar fi fost mai bucuros să nu-i dea, dar se minună că nici câinii nu l-au putut muşca, nici oile nu s-au mişcat, nici băţul nu l-a lovit şi i s-a făcut frică; de aceea îl lăsă să ia foc.[/COLOR]
[COLOR=green]- “Ia cât vrei!”, zise el.[/COLOR]
[COLOR=green]Focul era însă aprope stins şi nu erau nici tăciuni, nici lemne aprinse, doar jăratic, aşa că omul trebuia să se mulţumească cu atât. Când văzu ciobanul că omul nu avea cu ce lua jăratic, se bucură de nevoia omului şi-i mai zise încă o dată: „Ia cât vrei!”[/COLOR]
[COLOR=green]Omul se plecă liniştit, luă cu mâna cărbunii aprinşi şi îi puse într-un colţ al mantalei; focul însă nu-i arse nici mâinile, nu-i pârli nici haina şi el ducea jăraticul în poala mantalei, ca şi când ar fi dus nuci.[/COLOR]
[COLOR=green]Ciobanul era din fire un om foarte închis în inimă, dar când văzu minunea se miră şi se întrebă: “Oare ce noapte e aceasta în care câinii nu muşcă, oile nu se mişcă, bâta nu omoară şi focul nu arde?”. Plin de uimire, alergă după străin şi îl întrebă:[/COLOR]
[COLOR=green]- „Ce fel de noapte e aceasta în care nimic nu poate face rău?”[/COLOR]
[COLOR=green]Străinul îi răspunse: „Eu nu-ţi pot spune nimic dacă tu însuţi nu simţ”, şi voi să se îndepărteze, ca să aprindă focul şi să încălzească femeia şi copilul.[/COLOR]
[COLOR=green]Ciobanul însă se luă după el, ca să afle ce minune se petrecea. Deci, se sculă şi plecă după străin, până când acesta ajunse acasă la el. Ciobanu văzu cu mirare că omul nu avea nici măcar o colibă şi femeia şi copilul său se aflau într-o peşteră cu pereţi goi şi reci. Şi când văzu copilaşul gol aproape, i se făcu milă ciobanului şi ca să nu îngheţe, se hotărî să-l ajute. El îşi lăsă desagii jos şi căută în ei o piele moale şi albă de miel, pe care o dărui străinului, zicând să-şi culce pruncul în ea.[/COLOR]
[COLOR=green]Dar în clipa în care i se făcu milă de copil, i se deschiseră ochii şi văzu ceea ce nu văzuse şi auzi ceea ce nu auzise mai înainte. Ciobanul văzu în jurul pruncului o mulţime de îngeri cu aripi de argint, unii cântând din harpă, iar alţii cântând osanale că în noaptea aceea s-a născut Mântuitorul. Astfel află ciobanul de ce erau toate lucrurile vesele în noaptea aceea şi de ce nimic nu putea vătăma pe nimeni. Nu numai în jurul lui erau îngeri, dar toată peştera, tot drumul şi dealul din apropiere erau pline de îngeri, iar toţi, cum se coborau din cer, se apropiau şi priveau Pruncul şi apoi zburau cântând osanale.[/COLOR]
[COLOR=green]În toată lumea era bucurie, cântec şi joc, iar ciobanul văzu în noaptea întunecoasă, tot ce nu putuse vedea înainte şi de bucurie căzu în genunchi şi mulţumi lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Ceea ce văzu ciobanu am putea vedea şi noi, căci îngerii zboară pe cer, în fiecare noapte a Crăciunului; dar nu tuturor le e dat să vadă. Să-ţi aduci aminte de aceasta, fiindcă este aşa de adevărat, cum te văd şi cum mă vezi. Lumina soarelui şi a lunii, lumina focului şi a zilei nu pot ajuta la nimic dacă nu avem în ochi şi în suflet Lumina prin care să vedem mărirea lui Dumnezeu.[/COLOR]

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Colindul naşterii lui Cristos[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]Sculaţi, sculaţi, boieri mari,[/COLOR]
[COLOR=green]Florile dalbe...[/COLOR]
[COLOR=green]Sculaţi voi, români plugari,[/COLOR]
[COLOR=green]Că vă vin colindători[/COLOR]
[COLOR=green]Şi v-aduc un Dumnezeu,[/COLOR]
[COLOR=green]Un Dumnezeu nou născut,[/COLOR]
[COLOR=green]Cu flori de crini învăscut,[/COLOR]
[COLOR=green]Dumnezeu adevărat,[/COLOR]
[COLOR=green]Soare-n raze luminat.[/COLOR]
[COLOR=green]Că pe ceriu s'a aflat,[/COLOR]
[COLOR=green]Un luceafăr de împărat,[/COLOR]
[COLOR=green]Stea comată strălucită,[/COLOR]
[COLOR=green]Pentru fericiri menită.[/COLOR]
[COLOR=green]Iată lumea că înfloreşte,[/COLOR]
[COLOR=green]Pământul că întinereşte.[/COLOR]
[COLOR=green]Cântă prin lunci turturele,[/COLOR]
[COLOR=green]La fereastră rândunele[/COLOR]
[COLOR=green]Ş-un porumb frumos leit[/COLOR]
[COLOR=green]Despre apus a venit[/COLOR]
[COLOR=green]Şi la căpătâiu s'a pus.[/COLOR]
[COLOR=green]El va zice: Să trăiţi,[/COLOR]
[COLOR=green]Întru mulţi ani fericiţi[/COLOR]
[COLOR=green]Şi ca pomii să'nfloriţi[/COLOR]
[COLOR=green]Şi ca ei să'mbătrâniţi.[/COLOR]

[COLOR=green]Sursa: Almanah AS[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=#008000][SIZE=3]Vasile MILITARU : Naşterea Domnului[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=#008000]Pe cer, în noaptea ceea, ardea un colb de stele[/COLOR]
[COLOR=green]Pe-asupra omenirii cu păcătoase gloate,[/COLOR]
[COLOR=green]Cu regi, pe fruntea căror sclipeau coroane grele,[/COLOR]
[COLOR=green]Cu-împărăţii supuse pe veci pieirii toate...[/COLOR]

[COLOR=green]Şi-atunci, în noaptea ceea senină şi adâncă,[/COLOR]
[COLOR=green]Zăriră Magii lumii, pe cer, o mare stea,-[/COLOR]
[COLOR=green]O stea străluminată, nemaivăzută încă,[/COLOR]
[COLOR=green]Şi-au fost purces, cu daruri, călăuziţi de ea!...[/COLOR]

[COLOR=green]Căci, - cititori în stele fiind în noaptea humii,-[/COLOR]
[COLOR=green]Trei Magi ştiau că vine, cu strălucire foarte,[/COLOR]
[COLOR=green]Iisus-Mântuitorul sau Împăratul lumii,[/COLOR]
[COLOR=green]Cel Care-avea să calce cu moartea peste moarte?...[/COLOR]

[COLOR=green]Ei au stiut că-n lume Cel care-avea să vină,[/COLOR]
[COLOR=green]Va 'ntuneca, prin Mila-I, toţi regii şi-împăraţii:[/COLOR]
[COLOR=green]La slabi va da toiege, la orbi va da lumină,[/COLOR]
[COLOR=green]Va sătura flămânzii, va adăpa 'nsetaţii!...[/COLOR]

[COLOR=green]Şi L'au aflat pe-Acela a Cărui sfântă milă,[/COLOR]
[COLOR=green]Ca soarele venit-a pe oameni să-i mângâie,-[/COLOR]
[COLOR=green]Şi Magii 'ngenunchiară pe umedă argilă,[/COLOR]
[COLOR=green]Şi daruri I-au dat: aur, şi smirnă, şi tămâie!...[/COLOR]

[COLOR=green]Atunci, berbecii, boii, viţeii şi asinii,[/COLOR]
[COLOR=green]Cu-al răsuflării abur, au încălzit pe-Acel[/COLOR]
[COLOR=green]A Cărui sfântă frunte s-o 'ncingă spinii,[/COLOR]
[COLOR=green]Şi-n cue mari, pe Cruce, să-L bată Israel!...[/COLOR]

[Thheo]

Ma bucur mult ca vin sarbatorile.....ma bucur si de acest topic .....am copiat in calculator o parte insemnata din povestile de aici ....o sa am nevoie de ele atunci cand le voi citii celui mic....le multumesc tuturor....eu doar va rog sa nu va opriti....sa mai scrieti....aduce-ti multa bucurie....

[cristiboss56]

Stiati ca . . . ? : - Mai mult de un milieniu, crestinii au sarbatorit, Anul Nou in ziua de Craciun ? In Italia , s-a serbat pana in secolul al XIII- lea , in Rusia, pana sub domnia tarului Petru cel Mare, iar la noi pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Nu intamplator, in unele zone Anul Nou este numit Craciunul Mic ! - Cuvantul colinda vine dintr-un cuvand latin , "calendae", care inseamna "vestire, chemare" ? Colindele vestesc Nasterea Domnului, inceputul mantuirii noastre. - Cuvantul Craciun vine din cuvantul latinerc "creatio" , care inseamna "creatie", "facere".

[tigerAvalo9]

Si acum cateva ceva despre datinile si obiceiurile de Craciun:
]



Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului.

[SIZE=3]Datini şi superstiţii în noaptea de Crăciun[/SIZE]

¨ se spune că de Ajun trebuie să posteşti pentru că Maica Domnului care, în acea zi, fiind supărată nu a mâncat nimic;
¨ nu se mănâncă nici peşte pentru că are sânge şi Fecioara Maria era plină de sânge în acea zi;
¨ norocul îl poţi pierde dacă împrumuţi ceva din casă în noaptea de Ajun;
¨ semnificaţia sacrificiului porcului îl putem afla numai întorcându-ne în timp cănd acest animal era considerat o întruchipare a spiritului grâului şi a vegetaţiei în general;
¨ nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s-ar putea să aibă mână rea şi ar putea să-ţi alunge norocul din casă.

Împodobirea bradului

[SIZE=3]Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai.[/SIZE]
[SIZE=3]Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi.[/SIZE]

[sofiaiuga]

COLIND
de Vasile Voiculescu
In coliba intunecoasa
Din carne si os lucrata
A intrat Hristos deodata
Nu faclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frange,
Ci El Insusi, trup si sange
Preschimbat pentru faptura
Intr-o scumpa picatura,
Dulcea Cuminecatura.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer stralucit
Cu bolta de margarit
Si pe ea soare si stele
Cu luceferi printre ele.
In mijloc tron luminos
Si pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfant Se alatura
Si acolo ramanea
Si acum si pururea.
Si noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curatat
Usi, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intra si la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paste!
Suflete, scoli si cunoaste
Luminos Prunc ca Se naste
In pestera inimii, in palatul Treimii.
Dara Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborat in pieptul meu.
Maica Sfanta-n brate-L tine,
Duhul Sfant cu drag L-alina,
Ingeri cu raze se-nchina.
Nu dorm, trupul meu imi spune
Ci-nclestat de grea minune
Stau in muta rugaciune
Sa mai misc nu se cuvine,
Caci cu harul care vine,
Raiul tot se afla-n mine.