Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

< < Cititi Psaltirea , la necazuri si supararari - de : mitropolit : Antonie Plamadeala > > - : " Psaltirea proorucului si imparatului David este, dintre cartile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citita carte in randul credinciosilor nostri. Psalmii sunt rugaciuni de lauda a lui Dumnezeu si , in acelasi timp, rugaciuni de pocainta. Ei exprima framantarile din sufletul omului, poate mai bine decat oricare alte texte sfinte si, in aceeasi masura, recunosc in fata lui Dumnezeu pacatosenia oamenilor, dar si parerea lor de rau, si dorinta de indreptare. Psaltirea este o carte dramatica. E cartea fiecarui suflet <necajit si dosadit>, cum se spune in limbaj vechi romanesc. Fiecare se regaseste in ea. E de ajuns sa incepi lectura ca sa n-o mai lepezi din mana. Simti c a e cartea ta, cartea credintei tale, a caderilor tale. E cartea impacarii cu Dumnezeu. Psaltirea este o carte miracol. Izbavirea de vrajmasi este una din cererile dese ale Psaltirei. In popor exista o vorba: "Te pun in Psaltire"! Adica voi citi Psaltirea, cu speranta ca Dumnezeu va lamuri lucrurile. Caci ea şe citeste cu umilinta si speranta si, dupa lectura ei, vine lamurirea si se infaptuieste dreptatea lui Dumnezeu. Psaltirea se citeste mult de catre credinciosii ortodocsi. Psalmii sunt mangaietori. Indeamna la pocainta, ne fac mai buni, mai credinciosi, mai atenti fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea pacatelor, se recunoaste slabiciunea firii omenesti si se cere intarire in lupta cu ispitele si cu diavolul. Psalmii se citesc in orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz si de suparari si, intodeauna , credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu dupa citirea lor. Toti psalmii sunt atat de potriviti sufletului omenesc, incat par a fi rugaciunea inimii fiecaruia din cei care citesc.
Citirea Psaltirii este un act de pocainta, fiind prescrisa de duhovnici ca mijloc de curatire si iertare, prin forta pe care o au psalmii, de a intoarce spre fapta buna, spre cainta. Exista manastiri in care Psaltirea se citeste incontinuu in biserica, lectura ei find socotita act de trezvie si pocainta pentru obste. "

[cristiboss56]

< < Ce sa fac pentru a-mi umple singuratatea ? > > "Iata ca sunteti singura , si va plictisiti ! Va plictisiti fiindca aveti multe de facut, iar acum ca ati ramas singura nu stiti cu ce sa va umpleti timpul. De aceste clipe trebuie sa va folositi indreptandu-le numai si numai spre lucrarea lui Dumnezeu : rugaciunea si cugetarea la cel sfinte. Aceste indeletniciri , indata ce vor incepe sa mearga cat de cat cum se cade, nu va vor lasa sa va plictisiti, fiindca din ele izvoreste mangaiere duhovniceasca, pe care n-o poate da nimic din cele pamantesti. De pilda, atunci la citirea ( sa zicem) Evangheliei se nasc in minte intrebari , iar , dupa adancirea cuvenita, sufletul gaseste raspuns multumitor la ele, in asta este multa mangaiere duhovniceasca. Lucrul este cu atat mai placut, cu cat un astfel de succes da aripi spre mai mult, iar atunci ia nastere si deprinderea cu asemenea indeletniciri. Sufletul devine atunci larg, repede zburator si mult ganditor. Constiinta sa va fie curata intodeauna - insa ea trebuie luminata prin Cuvantul lui Dumnezeu, alminteri ne tulbura adesea fara folos, in acest scop trebuie citita Evanghelia si luate de acolo regulile dupa care trebuie sa se calauzeasca constiinta." ( Sf. Teofan Zavoratul )

[cristiboss56]

<<Constiinta pomeneste pacatele noastre si , pomenindu-le , ne smereste>> - Parinte Paisie, ce este constiinta ? - : Constiinta este ingerul lui Dumnezeu care pazeste pe om. Cand ea te mustra, inseamna ca Dumnezeu te cearta si trebuie sa te bucuri ca nu te lasa uitarii. Trebuie sa avem pururea inaintea noastra pacatele noastre, ca sa ne palmuiasca constiinta prin mustrare, sa dobandim lacrimi la rugaciune si sa nu mai gresim. Si lui Pavel i-a dat Dumnezeu un inger rau ca sa-l loveasca peste obraz pentru a nu se inalta cu mintea. Constiinta pomeneste pacatele noastre si , pomenindu-le, ne smereste. Hristos a venit pentru mantuirea pacatosilor. Deci , sa avem nadejde si curaj, sa nu mai gresim , sa facem milostenie, sa ne rugam dupa putere si ne mantuim cu darul lui Dumnezeu. Lasa-te, intotdeauna in voia lui Dumnezeu si vei avea pace in suflet. Iar cand nu sti care este voia lui Dumnezeu, roaga-te staruitor cu post si metanii, macar trei zile si asculta glasul constiintei. Cum te indeamna ea mai mult , aceea este si voia lui Dumnezeu. ( arhim. Ioanichie Balan, Parintele Paisie Duhovnicul )

[cristiboss56]

<< Exista multi oameni rai, care nu vor sa fie rai >> : Am fost odata la parintele Arsenie Boca- Dumnezeu sa-l odihneasca ! -, la Bucuresti , cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot. A fost asta in 1965. Si parintele, vorbind cu el, dar ca sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata ! Zice : "Uîte, mai frate. O sa fi preot. Sa fi intelegator de neputinta omeneasca !" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace ; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca este o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta , si ei nu vor sa fie rai. . . Noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor- "Pe cel rau rautatea il ucide", ii scris in Psalmi. Pomenirea de rau, spun parintii cei duhovnicesti, ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca sufletul ; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca " raul sa-l scrii pe apa " . ( Arhim. Teofil Paraian , Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus- Jud. Brasov )

[cristiboss56]

Gala Galaction - ultimele lui cuvinte inainte de a se stinge din asta viata : " Stiu cu toata claritatea gandului , ca e dulce si odihnitor sa-ti dai duhul la pragul Imparatiei lui Iisus Hristos. Sunt nedemn de cetatenia Lui si departe de nadejdea lucratorilor merituosi. Nu stiu prea bine daca, intr-adevar, am reusit sa inmultesc talantul care mi s-a dat. . . dar am iubit podoaba casei Domnului. Tu stii toate ! Tu stii ca te iubesc ! Dar cat de subreda este aceasta cocioaba pamanteasca ! Cat de sovaelnica este aceasta inima cu nesiguranta ei! Cat de febrila este mana asta care poarta condeiul ! Vino Doamne ! Toate socotelile sunt facute ! Ma sti mai bine decat ma stiu eu insumi ! Fa asa ca gandul meu cel din urma, pe lumea aceasta, sa fie un gand de slava pentru Tine ". Incredibil cata demnitate si cata credinta exact in fata mortii. Un adevarat model al carturarului si teologului roman.

[cristiboss56]

< Nasterea Domnului a reprezentat sursa de inspiratie pentru imnografi > -Sf.Grigorie de Nazianz, de la care avem o cuvantare la Nasterea Domnului ce a reprezentat, sursa de inspiratie pentru imnografi. Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa sau Sf. Ioan Gura De Aur sunt doar cativa din principalii imnografi . Sf.Ioan Gura de Aur spune la un moment dat ca : "Nasterea Domnului este izvorul tuturor praznicelor", adica, daca Hristos nu S-ar fi nascut, nu am fi avut nici celelalte praznice legate de viata Sa pamanteasca. Mai tarziu, Sf. Sofronie al Ierusalimului sau Sf. Ioan Damaschin au vorbit adeseori despre acest praznic. Acesta din urma chiar ne-a lasat consemnata o interesanta legenda, culeasa dintr-o scriere persana, despre cei trei magi, care, dupa ce s-au inchinat Pruncului Iisus, povestind ce au vazut, au spus fiecare : "Eu L-am vazut ca pe un copilas", al doilea :"Eu L-am vazut ca pe un tanar de 30 de ani ", iar al treilea : " Eu L-am vazut ca pe un batran cu parul albit".

[cristiboss56]

Psaltirea proorocului si imparatului David este, dintre cartile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citita carte in randul credinciosilor nostri. Psalmii sunt rugaciuni de lauda a lui Dumnezeu si, in acelasi timp, rugaciuni de pocainta. Ei exprima framantarile din sufletul omului, poate mai bine decat oricare alte texte sfinte si, in aceeasi masura, recunosc in fata lui Dumnezeu pacatosenia oamenilor, dar si parerea lor de rau, si dorinta de indreptare. Psaltira este o carte dramatica. E cartea fiecarui suflet "necajit si dosadit ", cum se spune in limbaj vechi romanesc. Fiecare se regaseste in ea. E de ajuns sa incepi lectura, ca sa n-o mai lepezi din mana. Simti ca e cartea ta, cartea credintei tale, a caderilor tale. Simti insa ca e si cartea sperantelor tale. E cartea impacarii cu Dumnezeu. Psaltira este o carte - miracol. Izbavirea de vrajmasi este una dintre cererile dese ale Psaltirii. In popor exista o vorba : " Te pun la Psaltire ! ". Adica voi citi Psaltirea, cu speranta ca Dumnezeţ va lamuri lucrurile. Caci ea se citeste cu umilinta si speranta si, dupa lectura ei, vine lamurirea si se infaptuieste dreptatea lui Dumnezeu.
Psaltirea se citeste mult de catre credinciosii ortodocsi. Psalmii sunt mangaietori. Indeamna la pocainta, ne face mai buni, mai credinciosi, mai atenti fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea pacatelor, se recunoaste slabiciunea firii omenesti si se cere intarirea in lupta cu ispitele si cu diavolul. Psalmii se citesc in orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz si suparari si , intotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu dupa citirea lor.Toti psalmii sunt atat de potriviti sufletului omenesc, incat par a fi rugaciunea inimii fiecaruia din cei care citesc. Citirea Psaltirii este un act de pocainta, fiind prescrisa de duhovnici ca mijloc de curatire si iertare, prin forta pe care o au psalmii, de a intoarce spre fapta buna, spre cainta. Exista manastiri in care Psaltirea se citeste incontinuu in biserica , lectura ei fiind socotita act de trezvie si pocainta pentru obste.

[LittleSparrow]

În prealabil postat de cristiboss56

<< Exista multi oameni rai, care nu vor sa fie rai >> : Am fost odata la parintele Arsenie Boca- Dumnezeu sa-l odihneasca ! -, la Bucuresti , cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot. A fost asta in 1965. Si parintele, vorbind cu el, dar ca sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata ! Zice : "Uîte, mai frate. O sa fi preot. Sa fi intelegator de neputinta omeneasca !" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace ; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca este o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta , si ei nu vor sa fie rai. . . Noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor- "Pe cel rau rautatea il ucide", ii scris in Psalmi. Pomenirea de rau, spun parintii cei duhovnicesti, ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca sufletul ; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca " raul sa-l scrii pe apa " . ( Arhim. Teofil Paraian , Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus- Jud. Brasov )

Tare frumos!
Multumesc.
„Cu cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, şi cu cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni”. (Sf. Macarie cel Mare).

În prealabil postat de LittleSparrow

Tare frumos!
Multumesc.
„Cu cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, şi cu cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni”. (Sf. Macarie cel Mare).

Subscriu. Multumim Cristi ca ai dat cu LUMINA si IUBIRE pe acest thread!