Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

<< Cum trebuie inteleasa dragostea de sine a crestinului >> Dragostea de sine este virtutea prin care crestinul , intarit de harul sfintilor , depune toate eforturile pentru a-si dezvolta darurile primite de la Dumnezeu si pentru a-si desavarsi viata, potrivit legilor morale, spre a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Deci , daca dragostea fireasca de sine se cuprinde in imboldul pastrarii vietii, virtutea dragostei de sine se arata prin pastrarea , sporirea si buna intrebuintare a darurilor primite de la Dumnezeu. Cum se cuvine sa isi arate crestinul dragostea de sine ? Crestinul isi arata dragostea de sine prin grija fata de luminarea si intarirea puterilor sufletesti si fata de mantuirea sufletului, dupa cuvantul Sfintei Scripturi care spune : "Ce-i va folosi omului daca ar castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde ?", precum si prin grija pentru sanatatea trupului si pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. Care sunt foloasele dragostei de sine ? Virtutea dragostei de sine, fiind nedespartita de dragostea de Dumnezeu si de aproapele, este neaparat necesara pentru mantuire. Fara ea , crestinul nu poate indeplini lucrul pe care i l-a incredintat Dumnezeu in aceasta viata, nu poate fi staruitor in bine si nici nu poate folosi bine virtutile crestinesti. Ea infraneaza poftele rele, duce la ferirea de pacat si la impodobirea sufletului cu alese virtuti crestinesti. Pacatele impotriva dragostei de sine se cuprind in ura de sine, aratata prin savarsirea de fapte rele, precum citit in Sfanta Scriptura : " De vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii . " ( Parintele Gheorghe Mihaila - Radio Trinitas )

[costel]

"Sa nu parasesti rugaciunea din grija neputintei nici macar o singura zi pana ce mai rasufli, ci auzi pe cel ce zice : "Cand sunt slab, atunci sunt tare" (2 Cor. XII, 10). Caci facand asa, te vei folosi mai mult si rugaciunea te va ridica indata, cu impreuna-lucrare a harului. Fiindca unde este mangaierea Duhului, neputinta si trandavia nu raman." Teolipt al Filadelfiei

[cristiboss56]

< < Cititi Psaltirea , la necazuri si supararari - de : mitropolit : Antonie Plamadeala > > - : " Psaltirea proorucului si imparatului David este, dintre cartile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citita carte in randul credinciosilor nostri. Psalmii sunt rugaciuni de lauda a lui Dumnezeu si , in acelasi timp, rugaciuni de pocainta. Ei exprima framantarile din sufletul omului, poate mai bine decat oricare alte texte sfinte si, in aceeasi masura, recunosc in fata lui Dumnezeu pacatosenia oamenilor, dar si parerea lor de rau, si dorinta de indreptare. Psaltirea este o carte dramatica. E cartea fiecarui suflet <necajit si dosadit>, cum se spune in limbaj vechi romanesc. Fiecare se regaseste in ea. E de ajuns sa incepi lectura ca sa n-o mai lepezi din mana. Simti c a e cartea ta, cartea credintei tale, a caderilor tale. E cartea impacarii cu Dumnezeu. Psaltirea este o carte miracol. Izbavirea de vrajmasi este una din cererile dese ale Psaltirei. In popor exista o vorba: "Te pun in Psaltire"! Adica voi citi Psaltirea, cu speranta ca Dumnezeu va lamuri lucrurile. Caci ea şe citeste cu umilinta si speranta si, dupa lectura ei, vine lamurirea si se infaptuieste dreptatea lui Dumnezeu. Psaltirea se citeste mult de catre credinciosii ortodocsi. Psalmii sunt mangaietori. Indeamna la pocainta, ne fac mai buni, mai credinciosi, mai atenti fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea pacatelor, se recunoaste slabiciunea firii omenesti si se cere intarire in lupta cu ispitele si cu diavolul. Psalmii se citesc in orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz si de suparari si, intodeauna , credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu dupa citirea lor. Toti psalmii sunt atat de potriviti sufletului omenesc, incat par a fi rugaciunea inimii fiecaruia din cei care citesc.
Citirea Psaltirii este un act de pocainta, fiind prescrisa de duhovnici ca mijloc de curatire si iertare, prin forta pe care o au psalmii, de a intoarce spre fapta buna, spre cainta. Exista manastiri in care Psaltirea se citeste incontinuu in biserica, lectura ei find socotita act de trezvie si pocainta pentru obste. "

[cristiboss56]

< < Ce sa fac pentru a-mi umple singuratatea ? > > "Iata ca sunteti singura , si va plictisiti ! Va plictisiti fiindca aveti multe de facut, iar acum ca ati ramas singura nu stiti cu ce sa va umpleti timpul. De aceste clipe trebuie sa va folositi indreptandu-le numai si numai spre lucrarea lui Dumnezeu : rugaciunea si cugetarea la cel sfinte. Aceste indeletniciri , indata ce vor incepe sa mearga cat de cat cum se cade, nu va vor lasa sa va plictisiti, fiindca din ele izvoreste mangaiere duhovniceasca, pe care n-o poate da nimic din cele pamantesti. De pilda, atunci la citirea ( sa zicem) Evangheliei se nasc in minte intrebari , iar , dupa adancirea cuvenita, sufletul gaseste raspuns multumitor la ele, in asta este multa mangaiere duhovniceasca. Lucrul este cu atat mai placut, cu cat un astfel de succes da aripi spre mai mult, iar atunci ia nastere si deprinderea cu asemenea indeletniciri. Sufletul devine atunci larg, repede zburator si mult ganditor. Constiinta sa va fie curata intodeauna - insa ea trebuie luminata prin Cuvantul lui Dumnezeu, alminteri ne tulbura adesea fara folos, in acest scop trebuie citita Evanghelia si luate de acolo regulile dupa care trebuie sa se calauzeasca constiinta." ( Sf. Teofan Zavoratul )

[cristiboss56]

<<Constiinta pomeneste pacatele noastre si , pomenindu-le , ne smereste>> - Parinte Paisie, ce este constiinta ? - : Constiinta este ingerul lui Dumnezeu care pazeste pe om. Cand ea te mustra, inseamna ca Dumnezeu te cearta si trebuie sa te bucuri ca nu te lasa uitarii. Trebuie sa avem pururea inaintea noastra pacatele noastre, ca sa ne palmuiasca constiinta prin mustrare, sa dobandim lacrimi la rugaciune si sa nu mai gresim. Si lui Pavel i-a dat Dumnezeu un inger rau ca sa-l loveasca peste obraz pentru a nu se inalta cu mintea. Constiinta pomeneste pacatele noastre si , pomenindu-le, ne smereste. Hristos a venit pentru mantuirea pacatosilor. Deci , sa avem nadejde si curaj, sa nu mai gresim , sa facem milostenie, sa ne rugam dupa putere si ne mantuim cu darul lui Dumnezeu. Lasa-te, intotdeauna in voia lui Dumnezeu si vei avea pace in suflet. Iar cand nu sti care este voia lui Dumnezeu, roaga-te staruitor cu post si metanii, macar trei zile si asculta glasul constiintei. Cum te indeamna ea mai mult , aceea este si voia lui Dumnezeu. ( arhim. Ioanichie Balan, Parintele Paisie Duhovnicul )

[cristiboss56]

<< Exista multi oameni rai, care nu vor sa fie rai >> : Am fost odata la parintele Arsenie Boca- Dumnezeu sa-l odihneasca ! -, la Bucuresti , cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot. A fost asta in 1965. Si parintele, vorbind cu el, dar ca sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata ! Zice : "Uîte, mai frate. O sa fi preot. Sa fi intelegator de neputinta omeneasca !" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace ; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca este o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta , si ei nu vor sa fie rai. . . Noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor- "Pe cel rau rautatea il ucide", ii scris in Psalmi. Pomenirea de rau, spun parintii cei duhovnicesti, ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca sufletul ; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca " raul sa-l scrii pe apa " . ( Arhim. Teofil Paraian , Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus- Jud. Brasov )

[cristiboss56]

Gala Galaction - ultimele lui cuvinte inainte de a se stinge din asta viata : " Stiu cu toata claritatea gandului , ca e dulce si odihnitor sa-ti dai duhul la pragul Imparatiei lui Iisus Hristos. Sunt nedemn de cetatenia Lui si departe de nadejdea lucratorilor merituosi. Nu stiu prea bine daca, intr-adevar, am reusit sa inmultesc talantul care mi s-a dat. . . dar am iubit podoaba casei Domnului. Tu stii toate ! Tu stii ca te iubesc ! Dar cat de subreda este aceasta cocioaba pamanteasca ! Cat de sovaelnica este aceasta inima cu nesiguranta ei! Cat de febrila este mana asta care poarta condeiul ! Vino Doamne ! Toate socotelile sunt facute ! Ma sti mai bine decat ma stiu eu insumi ! Fa asa ca gandul meu cel din urma, pe lumea aceasta, sa fie un gand de slava pentru Tine ". Incredibil cata demnitate si cata credinta exact in fata mortii. Un adevarat model al carturarului si teologului roman.

[LittleSparrow]

În prealabil postat de cristiboss56

<< Exista multi oameni rai, care nu vor sa fie rai >> : Am fost odata la parintele Arsenie Boca- Dumnezeu sa-l odihneasca ! -, la Bucuresti , cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot. A fost asta in 1965. Si parintele, vorbind cu el, dar ca sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata ! Zice : "Uîte, mai frate. O sa fi preot. Sa fi intelegator de neputinta omeneasca !" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace ; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca este o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta , si ei nu vor sa fie rai. . . Noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor- "Pe cel rau rautatea il ucide", ii scris in Psalmi. Pomenirea de rau, spun parintii cei duhovnicesti, ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca sufletul ; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca " raul sa-l scrii pe apa " . ( Arhim. Teofil Paraian , Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus- Jud. Brasov )

Tare frumos!
Multumesc.
„Cu cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, şi cu cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni”. (Sf. Macarie cel Mare).