Erezii moderne in randurile unor preoti, care smintesc multimea

În prealabil postat de scrabble

Totusi, cei care se declara crestini alcatuiesc la un loc 33% din populatia lumii, sau cel putin asa aratau datele demografice in 2000. Restul de 67% se declara musulmani, hundusi, persoane non-religioase s.a.m.d.

Cei care se declara crestini sunt impartiti in 34000 de confesiuni, iar peste jumatate din acestea sunt independente si nu cauta alipirea la nici una din marile biserici existente.

Mai sunt, carevasazica, miliarde de pagani si "crestini" necrestinati pe lumea asta, deci e clar ca argumentul adus de dumneata nu sta in picioare. Dupa ce ati spus mai sus ar trebui sa vedem acum mai multe minuni, pentru ca sunt mai multi pagani ca niciodata.

Pai, asta e si ideea, ca n-am spus eu, ci Sfantul Ignatie Briancianinov inspirat de Duhul Sfant zice ca minunile se imputineaza simtitor la cei care se declara crestini, indiferent de confesiune, pentru ca au auzit de Iisus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru, indiferent de sunt dreptcredinciosi sau eretici si in schimb cresc ca numar la paganii cei care n-au auzit inca de Sfanta Treime Dumnezeu, cum ar fi India, China, Japonia, Coreea, etc.
La noi se imputineaza simtitor, pentru ca noi am auzit de Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

Razvan

Cine vrea sa se sfinteasca poate sa o faca si acum. Lui Dumnezeu nu-i face nimeni program. Exista sfintenie si exista sfinti. Totul e sa fim vrednici de Darurile Sale. Depinde cat de mult ne deschidem portile inimii pentru a gazdui sfintenia. Iar viata in sfintenie are niste reguli extrem de stricte. Si spre ce sa tindem daca nu spre sfintenie?

Iar Dumnezeu chiar face minuni prin cine voieste. Da, prin acel seminarist neinsemnat, Gabriel Nicu, Dumnezeu a randuit sa se faca si minuni! Asa, ca prin cei mici si neinsemnati sa fie mustrati cei puternici! Un om ca mine si ca tine a reusit sa-L iubeasca pe Dumnezeu mai mult decat noi.

Parintele era ingrijorat din cauza noastra, a celor care chiar traim in aceste vremuri. Nu cred ca a fost prea aspru si nici prea disperat. A fost doar realist. Ce sa ne spuna? Ca totul e roz si frumos? Ca raul a fost desfiintat? Nu. Parintele ne-a invatat sa avem discernamant, sa intelegem mersul evenimentelor si ne-a dat cu simplitate sfaturi practice pentru a ocoli raul.

Parintele stia cand sa fie bland si sensibil si cand sa fie necrutator. Era bland si sensibil cand te aflai la spovedanie pentru ca nu cumva sa-i ascunzi vreun pacat, de frica. Dar la predici plangeau toti vinovatii! Caci parintele mustra cu tarie pacatele. Ale mele, ale altora si ale lumii intregi. Parintele a inteles sa lupte cu pacatele din noi. Ii era mila de sufletele noaste. Se vedea aceasta, desi ne certa in predici. Nu cauta sa fie pe placul oamenilor, ci pe placul lui Dumnezeu. Si asta o spunea si o demonstra!

Stia ca are putin timp la dispozitie pentru a ne forma si de aceea actiona extrem de energic. Isi supraveghea credinciosii prin darurile sale. Nimeni nu-i putea ascunde nimic. Stia despre fiecare ce face, cum se imbraca, ce gandeste. Acelasi om, parintele Gabriel Nicu, atunci cand vorbea cu fiecare in parte avea alt glas. Se intrista pentru fiecare suferinta pe care o vedea in jur. Glumea, certa si incuraja pe fiecare.

Totul era firesc. Neobisnuitul devenea obisnuit. Minunile nu mai erau percepute ca minuni. Parintelui nu i se parea nimic iesit din comun ca Dumnezeu sa-i asculte rugaciunea. Minunile nu au fost mediatizate in timpul vietii parintelui. Fiecare credincios isi avea tainele sale. Dar cand parintele a plecat, oamenii au simtit nevoia si datoria sa le mai si spuna. Acestea sunt amintiri frumoase pe care le scriu cu multa dragoste, nu cu disperare. Eu cred ca este o datorie! Iar cine ia atitudine cand se vorbeste despre astfel de minuni nu cred ca face voia lui Dumnezeu!

Eu am invatat sa mai fiu si dispretuita. Decat mandrie, mai bine umilinta. Multi fac anume cate o boroboata ca sa fie dispretuiti. Eu inca nu sunt in stare de asa ceva. Pai daca vom cauta numai laude, apoi ne-am primit aici rasplata. Oricum singura nu pot face nimic bun. Dar Dumnezeu merita mai mult. Iar cei care s-au mutat la cele vesnice nu mai au nevoie de smerenie. Fie ca pildele sfintilor de ieri si de azi sa ne ajute sa facem voia lui Dumnezeu!

Spor in toate cele duhovnicesti tuturor!

Oare de ce ,mi-as mai bate capul si cu erezia ta? Ca doar la Judecata Particulara, pe mine nu ma va intreba Domnul, Dreptul Judecator de mantuirea ta, ci de a mea!...
Fa ce vrei, ramai in erezie, paraseste-o, adora-l ca pe-un idol pe popa acela Gabriel Nicu, viseaza-l, asculta-l pe diavolul care vorbeste in numele sufletului lui si te amageste, crezi in visele si vedeniile tale cu care iti alimenteaza diavolul mintea... ai liberul arbitru de la Dumnezeu, fa ce vrei si ce crezi de cuviinta.

Avertizarile tale ma mobilizeaza sa ma reevaluez. Chiar daca nu sunt de acord cu ele. Voi fi, daca voi putea, de partea celor smeriti, dar ma voi stradui sa-L iubesc doar pe Dumnezeu, iar pe sfinti sa-i cinsteesc. Am primit mult si mult mi se va cere. Despre multe lucrururi eu nu voi putea spune ca nu le-am stiut. De aceea, iti sunt recunoscatoare, intr-un fel, deoarece, fara sa-ti propui, m-ai atentionat cu alte cuvinte sa nu ma joc cu mantuirea, indiferent pe cine am avut duhovnic. Ma simt datoare sa-ti ofer si eu un mic sprijin duhovnicesc.

Daca vei continua sa acuzi pe cine nu trebuie, nu te vad bine. Te avertizez ca ai cazut intr-o mandrie crunta. Si mandria este pierzatoare de suflet, orbitoare, distrugatoare. Toate faptele bune si toate rugaciunile se naruie in fata mandriei! Si n-as vrea sa ai surprize la usa Raiului!

Bine faci ca abandonezi acest subiect. Nu uita sa-i spui duhovnicului tau ce minunatii ai scris pe-aici in legatura cu parintele Gabriel Nicu. Eu te iert, dar cu Dumnezeu descurca-te singur! Doamne ajuta!