Poezii preferate...

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Adevăratul fiu[/COLOR][/SIZE]


[/COLOR][/SIZE] [SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=navy] [COLOR=black] Din cîţi copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ţi este
Adevăratul fiu a cărui mamă
Te simţi într-adevăr pînă la capăt.

Nu poţi avea copii mai mulţi ca unul,
Mărturiseşte-mi care-ţi aparţine,
Pe care l-ai făcut, murind tu însăţi,
Ca să le dai şi celorlalţi putere.

Căci, dacă fiul are doar o mamă,
Irepetabil este şi copilul,
Dar spune-mi, maică bună, adevărul
Din toţi aceştia, care-ţi este fi

Ai mei sînt toţi, răspunse maica tristă,
Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.

Vol. "Locuri comune"
Editura Albatros 1986

[/COLOR] [/COLOR][/SIZE][SIZE=4][COLOR=navy] |
[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[/COLOR][/SIZE]

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Batranul cersetor[/COLOR][/SIZE]

[/COLOR][/SIZE] [SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=2][/SIZE][/COLOR][/SIZE][SIZE=4][SIZE=3]La coltul strazii e un cersetor[/SIZE]
[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=3][COLOR=navy] [COLOR=black] Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.

Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.

Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.

Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
[/COLOR][/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]UN [COLOR=#e61a1a]VIS[/COLOR], de Ademar Baros (poet brazilian)

Am avut un [COLOR=#e61a1a]vis[/COLOR] într-o noapte,
Mergeam pe o plajă iar Dumnezeu păşea alături de mine.
Paşii mi se imprimau pe nisip
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezintă o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă
şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observatcă în unele locuri
în loc de două urme
nu mai era decât una singură.
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locul în care nu se vedea decât o singură urmă
corespondea cu zilele cele mai întunecate
ale vieţii mele:
zile de nelinişte şi de rea voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat...
Şi-atunci întorcându-mă spre Domnul
am îndrăznit să-i reproşez:
- Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă?
În zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele când te-am purtat pe braţe...[/COLOR]

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]În marea trecere (1924)[/COLOR][/SIZE]

[/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=3][COLOR=black] [SIZE=4]Opreşte trecerea!
Ştiu căunde nu e moarte nu e nici iubire -
şi totuşi te rog: opreşte, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.[/SIZE]
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]În marea trecere (1924)[/COLOR][/SIZE][SIZE=5] [/SIZE]

[/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=3][COLOR=black] Opreşte trecerea!
Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire -
şi totuşi te rog: opreşte, Doamne,
ceasornicul cu care ne măsuri
destrămarea.
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]Cântec deplin, de Radu Gyr [/COLOR]

[COLOR=green]N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.
[/COLOR]

[tigerAvalo9]

Apocalipsa-Zorica Latcu

Acolo, sus, in munti pustii de iasca,
Prapastie de flacara se casa
Si focul linge-ntinderea cereasca.
Un semn s-a aratat din cer, departe.
Citeam din flacari vii, ca dintr-o carte,
Cuvantul Sfant al Intreitei Arte.
Scria pe cer de noapte jeragaiul.
Ce limpede-mi suna-n ureche graiul,
Ducand pe val de cantece tot Raiul.
Ca limbile de flacara mi-arata,
Pe nori de armonie necreata,
Dumnezeirea, inca ne-ntrupata.
In piatra care n-a fost inca lustruita
Si-n poezia inca negandita,
Treimea sta si azi inlantuita.
Am talcuit din flacari Intruparea;
Crescut-a-n Duh, din har ceresc, cantarea,
Cum creste-n zari, netarmurita marea.
Curgea, curgea, din vesnice izvoare,
Sa lege rod in mintile fecioare,
Cum pica roua-ntr-un potir de floare.
Acolo-n adancimi de taine Sfinte,
Se intrupeaza cantecu-n cuvinte,
Cum Tatal hotarat-a mai nainte.
S-a aratat in cer un semn mai mare:
Un cantec intrupat suia spre Soare,
Suia spre Slavi, cu Crucea in spinare.

[costel]

[SIZE=3]Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Marin Sorescu[/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]Rudyard Kipling
IF / DACĂ

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om![/COLOR]

Mai sunt inca roze,mai sunt
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Cand ceru-l credeam pe pamant!
Atunci eram falnic avant
Priveam dintre oameni spre stele;
Mai sunt inca roze mai sunt,
Si tot parfumate si ele!
Zadarnic al vietii cuvant
A stins bucuriile mele,
Mereu,zambesc,uit si cant
In ciuda incercarilor grele.
Mai sunt inca roze mai sunt
Si tot parfumate si ele!

.................................

Sub a soarelui lumina
soapte umbla prin gradina,
Fluturi zboara prin cais
Batranetea e un vis!
Apa canta la fantana
Si cu trestia se ingana,
Iar sub soare sau sub luna
MOARTEA ESTE O MINCIUNA!

Macedonscki