Marturii scrise ale Fenomenului OZN in Romania

[Seraphim7]

Marturii scrise ale Fenomenului OZN in Romania

În acest topic vom investiga, începând de la primele mărturii scrise ale unor fenomene care pot fi asociate cu ceea ce înțelegem prin fenomene OZN (obiect zburător neidentificat), desfășurate pe teritoriul României.

Vom începe prin a reda cele mai vechi mărturii care încearcă să explice,prin terminologia vremii,aceste întâmplări.

Țin să menționez că la nivel oficial nu s-au publicat aproape niciodată rapoarte oficiale despre aceste evenimente și majoritatea, dacă nu chiar toate sunt in general in zona de frontieră și conspirație.

Însă noi vom aborda doar textele oficiale și articole din ziarele vremii.

Acuma eu nu susțin, nici nu încerc să interpretez sau să dau o notă de senzațional unor texte care descriu fenomene spectaculoase sau neînțelese, însă putem face acest exercițiu de a parcurge aceste materiale în vederea înțelegerii anumitor realități care par mereu ocultate.

Vom încerca pe cât posibil să dăm credit autorilor fiindcă aceștia nu sunt în zona de ficțiune, nici nu aveau vreun interes să promoveze acest tip de speculație și nici măcar nu aveau terminologia sau acces la informații despre asemenea fenomene.

Vom exclude deasemenea simbolismul mistic, religios, halucinațiile, fantezia sau imaginarul, întrucât aceste mărturii vin de la istorici sau jurnaliști care raportau evenimente concrete.

Textele sunt adaptate conform limbii române actuale.

Să începem cu unele dintre cele mai vechi și menționate de cronicari relevanți:


1. Din Cronica lui Grigore Ureche

„În leato 6984(1476), când domnea Ștefan Vodă cel Mare, în ziua de vineri din săptămâna cea mare a Paștelui, SOARELE S-A ÎNTUNECAT CU TOTUL, iar LUMEA ÎNTREAGĂ S-A CUTREMURAT. S-au ARĂTAT în VĂZDUH STELE CU COADĂ MARE, ce LUMINAU ca FOCUL, și s-au AUZIT VOCI DE FOC și de TUNET, așa de mari, încât OAMENII S-AU ÎNFRICOȘAT și mulți au crezut că ESTE SFÂRȘITUL LUMII.”



2. Cronica anonimă despre Mihai Viteazul

„În anul Domnului 1595, în lunile de toamnă, după bătălia de la Călugăreni, în CER s-a arătat o LUMINĂ ROTUNDĂ mare, STRĂLUCIND cu o CULOARE ALBĂ și ROȘIE, ce NU SE PUTEA PRIVI fără a ți se închide ochii. Era atât de MARE și PLINĂ de LUMINĂ, încât mulți au zis că este o făgăduință DUMNEZEIASCĂ sau un SEMN pentru viitoare biruințe. LUMINA se MIȘCĂ LIN și uneori părea a deschide ARIPI MARI, asemenea unui înger cu ARIPI DE FOC .”



3. Cronica lui Miron Costin

„În leato 7157(1648), în vremea grea a războaielor, în luna martie, pe CER a fost VĂZUTĂ o STEA cu coadă mare, STRĂLUCIND noaptea ca o FLACĂRĂ ce se ÎNTINDEA mult pe VĂZDUH. Într-o zi de mare adunare, SOARELE S-A ÎNTUNECAT cu totul și lumea a tremurat de frică. Aceasta a fost însemnată ca un semn de rău, iar poporul s-a rugat și a căutat să-și mântuiască sufletul. Despre STEAUA aceea se spune că avea o LUMINĂ ALBASTRĂ, ce părea să se SCHIMBE și să VIBREZE .”

Toate aceste texte sunt parte din istoria României și sunt printre primele mărturii istorice ale cronicarilor romani.

Desigur acestea oferă în limbajul și terminologia vremii niște detalii despre ceea ce ce au putut observa pe cer.

Putem presupune că ar fi simple fenomene naturale precum comente, asteroizi, meteoriți, eclipse etc.

Însă cu siguranță oamenii au fost dintotdeauna obișnuiți cu asemenea fenomene,iar acestea par sa se distanțeze destul de mult de fenomene astronomice obișnuite.

In general ele au fost asociate cu fenomene de natură dumnezeiesca și semne de la Dumnezeu.

Însă cu siguranță ele au fost de natură fizică și concretă.


Continuăm….


4. Letopiseț moldovenesc

„În anul Domnului 1701, în luna august, într’o NOAPTE FĂRĂ LUNĂ, s’a arătat pe CER peste CETATEA TÂRGOVIȘTEI o LUMINĂ STRĂLUCITOARE, ce se MIȘCĂ ÎNCET, păstrând FORMA unui GLOB ARZĂTOR. Mulți au IEȘIT din CASE și AU PRIVIT cu FRICĂ și UIMIRE acest SEMN ce STRĂLUCEA ca o STEA CĂZĂTOARE, dar FĂRĂ SĂ COBOARE la pământ.”


5. Cronica domniei lui Constantin Mavrocordat

„În vara anului 1723, în timp ce Moldova se afla în vremuri de pace tulbure, pe CER s’au ARĂTAT LUMINI STRANII, care se APRINDEAU și se STINGEA după VOIA LOR, asemenea FĂCLIEI ce se JOACĂ în VÂNT. Asemenea SEMNE au fost privite ca prevestiri de război sau schimbări mari ce vor să vină.”



6. Jurnal vechi al unei familii boierești

„În toamna anului 1747, în nopțile târzii, s’a văzut în depărtarea CERULUI un fel de LUMINĂ ce părea să PLUTEASCĂ, SCHIMBÂND A-ȘI CULOAREA de la ALB la ROȘU. Cei ce au privit au spus că această lumină seamănă cu o PASĂRE MARE cu ARIPI ÎNTINSE, dar FĂRĂ GLAS, ce STRĂLUCEA în întuneric.”



7. Cronica locală a Iașilor

„În anul 1775, în luna noiembrie, într’o noapte de sfântă adunare, s’a ARĂTAT pe CER PESTE IAȘI o LUMINĂ ARZĂTOARE, ROTUNDĂ și cu COADĂ, ce se MIȘCĂ ÎNCET, APRINZÂND în jur o urmă de FUM FIN. Oamenii se mirau și se temeau, crezând că este semn de necaz și pedeapsă dumnezeiască.”


8. Relatări orale culese în a doua jumătate a secolului XIX

„Pe la anul 1793, în noaptea adâncă, se povestește că pe CERUL de deasupra MUNTENIEI s’a arătat o LUMINĂ VIE, ce se ÎNVÂRTEA și STRĂLUCEA ca un OCHI APRINS. Se spunea că această FĂPTURĂ era de mărimea unui VULTUR, cu ARIPI întinse, ce PLUTEA FĂRĂ GLAS și fără urmă.”



9. Jurnalul unui boier român

„În primăvara anului 1821, în vremuri tulburi de răscoală, o LUMINĂ PUTERNICĂ a STRĂBĂTUT CERUL în zori, deasupra ținutului. Această LUMINĂ a fost VĂZUTĂ de MULȚI drept semn de schimbare, un glas tăcut al destinului ce venea să aducă noi vremuri.”


10. Notele unui preot din Argeș-1831

„În seara zilei de 7 iulie 1831, pe când mulți săteni din partea Argeșului se adunaseră la rugăciune, pe CER s’au ivit LUMINI ROȘII și GALBENE, ce se MIȘCAU ca niște TORȚE purtate de mână nevăzută. Timp de aproape UN CEAS, acestea au urmat a PLUTI deasupra pădurii, FĂRĂ a face ZGOMOT și fără să lase FUM ori alt semn.”



11. Jurnal de observații- 1845,Suceava

„Noaptea de 2 spre 3 februarie a fost cu CER LIMPEDE. O STEA mare, dar NU STEA, s’a ARĂTAT la răsărit și a TRECUT cu REPEZICIUNE deasupra văii. Cei ce o văzură spun că LUMINA PULSA, asemenea unei INIMI, iar când ajunse deasupra dealurilor, se OPRI preț de câteva clipe, apoi DISPĂRU ca trasă într’un nor.”



12. Scrisoare păstrată în arhiva monahală-1862, Mănăstirea Neamț

„Frate Petru a scris astfel: ‘S’a ARĂTAT în noaptea de 14 octombrie, pe CERUL SENIN, o ROATĂ DE FOC ce se ÎNVÂRTEA TĂCUT deasupra pădurii. Mai apoi, alte două CERCURI i s’au alăturat, rotindu-se una în alta, fără vânt și fără sunet. TOȚI FRAȚII din mănăstire ieșiră să PRIVEASCĂ și rămăseră MUȚI în uimire. După o vreme, TOATE LUMINILE s’au STINS deodată’.”


13. „Vocea Țăranului”, 1880

„Țăranii din partea locului spuse că, pe timp de seară, s’a ivit un GLOB MARE, ca de FOC, ce MERGEA LIN peste holde, de parcă le CERCETA. NU făcea ZGOMOT și nu lăsa URMĂ, dar în calea lui LUMINA TOTUL ca ziua. Apoi, deodată, s’a RIDICATE drept în SUS și s’a făcut NEVĂZUT.”


Vom continua….