Istoricitatea lui Iisus și formarea Creștinismului

[Seraphim7]

Ca sa înțelegem crearea unei religii,ar trebui sa avem o baza solidă a fundamentelor pe care aceasta prinde rădăcini,și ulterior în ce direcție cresc acestea.

Un proces de umanizare al sacrului a început încă de la primele clipe în care omul a devenit conștient de sine însuși, însă dinamica viziunilor sacre s-a modificat constant, crescând și distrugând vechile credințe,ca mai apoi să renască din propria cenușă asemenea unui Phoenix.

De cele mai multe ori acest Sacru reprezintă suma egregorilor conștiinței planetare, regăsibilă in fiecare om, indiferent de credințele specifice.

Imaginea potențată a umanității se regăsește mereu proiectată în sferele extreme ale polarității supraumane imaginate de idealuri,frici, necunoscut, inexplicabil etc.

Acestea au evoluat treptat în sisteme,doctrine, organizații și alte structuri integrate in organizarea umanității pe majoritatea planurilor acesteia,de la familie până la stat și chiar mai departe,ajungandu-se acum la un nivel planetar,care va tinde și acesta până la urmă să se extindă cosmic.

De cele mai multe ori creația umana va incerca sa explice originea sa prin intermediul fanteziilor sale colective.

O suma de credințe transformată într-o credința universală care sa explice nașterea conștiinței umane din ea însăși.

O lume făcută din Om pentru om.

Un Dumnezeu care face omul pentru a deveni el însuși dumnezeu….

Iată că teologia creștină are in aspectele sale pozitive asemenea noțiuni prin care explică existența, originea și țelul uman.

Deasemenea are și pedeapsă eternă pentru restul,care nu vor ce propune ea, însă nu-i cazul sa extrapolăm aspectele negative întrucât nici însăși teologia creștină nu o mai face din motive evidente…

Eh,destul cu introducerea,sa vedem puțin câteva aspecte istorice referitoare la începutul Creștinismului,cât și la persoana istorică a lui Iisus Hristos,cât și personajul religios devenit un Dumnezeu absolut în cadrul acestuia (Trinitatea a fost introdusă pe parcurs,are mai multe similarități cu religiile precreștine,decât cu Biblia,in care nu este creionată decât indirect).

Sa vedem ce înseamnă acest nume

Iisus = Yeshua = Yahweh este mântuire
Hristos = Christos (Unsul) = Mashiach(Mesia)

Din start vedem că numele sugerează două idei puternice contopite,care sa ofere o greutate considerabilă în vedere unei figuri centrale in cadrul noii mișcări religioase, ambele cu rădăcini într-o tradiție conservatoare însă cu posibilitatea unei răspândiri universale.(Dacă veți citi cărțile Pauline (si nu numai) veți vedea că doar Pavel intenționează lansarea creștinismului așa în sistem livrare internațională nediscriminatorie all-inclusive,restul au înțeles că doar local ar fi indicat,dar vom dezvolta pe parcurs această idee de expansiune paulina vs conservatorismul lui Petru și celorlalți)

Imperiul roman era un fel de SUA atunci care avea toate mijloacele de a face ce dorește,cu cine dorește și cam când dorește.

Dacă nu te putea cumpăra,te ucidea,după zicea te-a ucis de fapt vecinul de la 3,daca ăla își asuma crima îl plătea și devenea țapul lor ispășitor etc….

Romanii ăștia se băteau,cucereau, construiau, transportau totul în Roma și așa și-au făcut rute,colonii….Pe scurt o shaorma cu de toate….

Ah, pentru cei care cred că ortodoxia nu-i sora buna cu Roma sau catolicismul sau că zona bizantină ar fi ceva original….

Țin să vă reamintesc ce Imperiul Bizantin a fost tot imperiu roman, doar că de Răsărit,și că Bizanțul era numită Noua Romă,iar Constantinopol,numit după Constantin cel mare care a lansat acest proiect pornit de Flaviani (despre care vom vorbi imediat) într-o religie imperială cu sediile in capitalele imperiului.

Și acum sa vedem cine sunt acești Flaviani, sponsori neoficiali ai proiectului creștin alături de alți scriitori relevanți in formarea doctrinelor creștine, deasemenea din familia lor după cum vom vedea în continuare.

Așa, încă un aspect relevant referitor la scrierile Noului Testament.Sa știți că ordinea în care apar acestea nu este și ordinea lor istorică.

Cele mai vechi texte noutestamentare sunt epistolele pauline( anul 50-60 ),iar cea mai veche evanghelie,sau prima scrisă din punct de vedere istoric este cea atribuita lui Marcu (65-70),deci un interval de maxim 15 ani este între prima evanghelie și epistolele lui Pavel ( cu excepția Tit si Timotei care nu prezintă un grad ridicat de atribuire lui).

Putem presupune că Pavel nu avea cunoștință de existența evangheliilor sau că acestea încă nici nu erau scrise când el își propovăduia propria varianta de creștinism,care dealtfel este și cea care a stat la baza creștinismului primar.

Sunt aproximativ 50 de ani între epistolele lui Pavel și Evanghelia atribuită lui Ioan, scrisă undeva aprox 90-100,care dezvoltă teorii aparținând lui Filon din Alexandria, despre care vom vorbi imediat.

Dar înainte de a pătrunde în detaliile mai complexe sa mai facem câteva precizări relevante.

Se poate pune întrebarea următoare….De ce într-o țară iudaică cucerită de imperiul roman vorbitor de limba latina textul evanghelic este in limba greacă (koine)?

Ei bine acesta limbă greacă era echivalentul limbii engleze in prezent, numită lingua franca, adică limba de uz pentru partea de est a imperiului roman, respectiv cel care va deveni bizantin.

Acest proces de elenizare a zonei respective, inclusiv Palestina,se datorează cuceririi lui Alexandru Macedon,care a impus greaca limbă oficială,la fel cum latina era în partea europeană a imperiului.

Totuși întrucât cultura elenă a fost și este în continuare superioara,ea nu a putut fi eliminată de romani, astfel încât partea ce va deveni ulterior bizantină,va avea un efect puternic elenistic in imperiul roman, devenind parte integrantă a acestuia.

Spre deosebire de druizi sau chiar daci care au fost eliminați din istorie de romani, cultura greacă este printre singurele care a supraviețuit și triumfat în perioadele de dominație extinsă, reușind prin intermediul superiorității ei sa devină asimilată și preluată de cuceritori,in cazul de față romani.

Continuând in acest context elen,vom vedea că fundamentul de bază pentru creștinism nu a fost iudaismul,ci elenismul.

Deasemenea chiar și iudaismul preluat de creștinism a fost unul puternic elenizat,mai ales de școala alexandrină,unde așa cum am menționat,Filon,un iudeu elenizat,și ulterior Clement părintele teologiei creștine vor forma un trunchi solid.(Septuaginta fiind o traducere greacă a vechiului testament pentru comunitatea de evrei elenizați din zona actualului Egipt, conturat în jurul Alexandriei, ulterior adoptată de creștini)

Un alt iudeu, însă latinizat,a avut deasemenea singura mărturie netestamentara in care a fost menționat Isus, respectiv Josephus (Flavius).Vom reveni mai târziu asupra lui și a familiei flavienilor,din care face parte și Clement (Flavius)de Alexandria,cât și al 2-lea papă al Romei,tot Clement (Flavius),dar și Filon pomenit mai sus,tot în legături cu aceștia era(mă refer la Flavieni).

Totuși să vedem puțin cine sunt acești Flavieni.

Păi unul este Domeițian,care s-a bătut puțin cu dacii noștrii.Altul este Vespasian,și altul Titus.

Au avut băieții o dinastie și ei în conducerea Romei, alcătuită din ei 3.Marea lor realizare,din păcate încă neatribuită oficial lor este formarea Creștinismului...

Va urma...