Despre bătrâni.Bolnavi, părăsiți, săraci, singuri

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

Marfa de marfa, "valoroasa" compasiunea asta.

Ia-o si tu moralizator si observa ca acei romani livreaza compasiune, adica se deplaseaza la beneficiar si vand lui compasiunea pe care nici beneficiarul nu e in stare(ca nu-i rentabil) s-o acorde rudelor fata de care este obligat.

Poate beneficiarul sa-si interneze invalidul la azil? Poate,dar nici asta nu renteaza, fiindca ar insemna ca toata indemnizatia invalidului sa fie livrata azilului paliativ, pe cand romanul se multumeste cu jumate.
Deci pentru ce fac romanii asta? Pentru bani.
Stii raspunsul?

Nu-l internează la azil ca să nu-și dea casa azilului, indemnizația se primește de la stat în unele țări, dar nu știu dacă se fac mânării în sensul în care aparținătorul să-și rețină din bani la înțelegere cu angajatul care acceptă puțin, cine s-ar complica în țări ca Austria de ex unde legea penală e foarte dură și cu evaziunea?

E una dintre cele mai grele meserii cea de îngrijitor de bătrâni sau persoane cu dizabilități, dacă era așa de interesantă s-ar fi găsit angajați din Italia,Spania,Franța, Germania,Austria, românii umplu un gol acolo unde alții refuză.

Nu deduc decât că parte din occidentali n-au nici măcar compasiune să-și vadă de proprii bătrâni și trebuie să vină românii, moldovenii, polonezii să acopere segmentul, alți imigranți de pe alte continente sau din Albania nu prea se bagă nici ei la așa ceva, dar vai ce răi sunt românii.

De ce nu sunt africani care să lucreze în asistență socială ?

Chiar nu mi se pare ușor să speli pe cineva bătrân, să suporți demența și alte ieșiri, mai ales dacă nu te leagă nici o legătură de afinitate și de rudenie, pentru bani se poate munci și în alte domenii mai curate și care nu te încarcă psihic.

Am citit cum un creștin trebuia să ridice niște oameni, să-i pună pe o masă, să-i spele, avea dureri foarte mari de spate, dar nu se lăsa, e greu lucrul cu omul, mai ales că nu e ca și cum ai avea grijă de niște călugări, buni,blânzi, oameni ai rugăciunii, care vorbesc puțin și nu au pretenții, nu ci poți să nimerești la niște oameni care poate au fost pătimași la tinerețe, care nu au un Dumnezeu.