Despre sinodul cretan ,pareri

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CristianR

Harul mai e numit şi lucrarea lui Dumnezeu şi, cum zice Părintele Stăniloae, aceasta nu poate fi despărţită de Lucrător. Deci acolo unde este Dumnezeu este şi harul Său.
Dacă El lucrează numai în Biserică, atunci numai acolo este harul. Dacă lucrează şi în afara ei, atunci şi acolo este.
Iar dacă lucrarea Sa este pretutindeni şi unde este lucrarea Lui este Biserica, atunci rezultă că Biserica este pretutindeni.

Vad aici o confuzie intre harul lucrator si Har cu "h" mare, adica harul sfintitor. Harul lucrator este modul obisnuit al Duhului Sfant de a opera in suflete. E un ajutor punctual, pe timp determinat, pe care Dumnezeu il da cu intentie nepermanenta. Cand avem impresia ca parca s-a apris un bec in capul nostru si, dintr-o data, am priceput ceva ce nu pricepeam pana atunci, cand o zi de post trece mai usor decat ne-am asteptat, cand simtim un imbold sa ajutam un om in nevoie, cand dam, in mod curajos si intelept un sfat bun cuiva aflat la rascrucea ispitelor, iata tot atatea exemple de haruri lucratoare. Harul lucrator genereaza (sau nu) o miscare in suflet. In scolastica, o miscare se defineste ca actul miscatorului in cel miscat. Duhul Sfant, fiind ubicuu, lucrarea Sa ca haruri lucratoare este pentru toti oamenii, atat cei din Biserica, cat si din afara ei. Tot asa cum soarele straluceste pentru toti, tot asa cum ploaia cade peste toti: si peste cei drepti, si peste cei nedrepti. Lucrarea harului lucrator nu mantuieste, dar este ceea ce permite urcusul spiritual. Al nostru si al altora. Cel mai frecvent simtim harul lucrator ca imbold de a ajuta pe aproapele. Uneori simtim harul lucrator si ca o putere care ne impinge spre Dumnezeu si ne netezeste drumul spre El. Despre harurile lucratoare vorbeste Apostolul in 1 Cor 12: 1-10.

Esenta a ceea ce am spus mai sus e urmatoarea: Harurile lucratoare sunt miscare.

Spre deosebire de harurile lucratoare, care sunt felurite, harul sfintitor este de un singur fel. Spre deosebire de harurile lucratoare, care sunt ajutoare punctuale, harul sfintitor este dat de Duhul Sfant spre a fi permanent. Desigur ca putem cadea din harul sfintitor, dar nu aceasta e intentia lui Dumnezeu atunci cand ni-l ofera. Spre deosebire de harurile lucratoare, care sunt ajutoare spre mantuire, harul sfintitor este insasi legatura noastra cu Dumnezeu. Oxigenul sufletului nostru. Uneori simtim Harul sfintitor ca o putere care ne stralumineaza si ne atrage spre Dumnezeu (desigur, nu pledez pentru senzualism, nu pe "ce simtim" se bazeaza credinta, iar deosebirea duhurilor e chestie grea).
Cum modalitatea de primire si de intarire a harului sfintitor este data de Sfintele Taine, harul sfintitor este in Biserica. Alt mod de primire a harului sfintitor decat prin Sacramente si in Ecclesia poate ca va fi existand, dar noi nu cunoastem. Asa cum oameni scapati de Potop vor fi existand, dar noi nu cunoastem decat pe Noe si ceilalti 7 aflati in arca lui.

Esenta a ceea ce am spus mai sus e urmatoarea: Harul Sfintitor este stare. Iar aceasta stare, echivalenta cu mantuirea, este in Biserica. Dar in afara ei ? Nu stim, nu ni s-a predat. Iar Biserica nu poate invata nici mai mult, nici altceva decat i-a transmis Mirele si Invatatorul ei.