MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[vsovi]

E foarte bine să scrii foarte mult, cît mai mult tot aşa cum e foarte bine să imiţi cît mai mult viaţa călugărilor şi a sfinţilor părinţi. Asemănarea prin imitaţie e o cale foarte bună, dacă nu o faci ironic, dacă nu o faci ca să primeşti slavă de la oameni, dacă nu o faci ca să joci un rol ce ascunde în el false trăiri.

Eu mă bucur sincer (dorindu-ţi mîntuirea) şi apreciez că scrii foarte frumos, foarte duhovniceşte, patristic, monahal, mă uimeşti atunci cînd se poate vedea că ai citit cărţi duhovniceşti, că ai înţeles multe lucruri şi trăiri şi simţiri pe care vrei să le urmezi întocmai.

Deci e foarte bine că vrei să-ţi călugăreşti viaţa vrînd să lupţi sub comanda Domnului împotriva păcatelor şi mîndriei.

Problema ta este că eşti deprimat, fricos şi necredincios în ascuns... iei tu ca să acoperi carenţe mai puţin nocive ca ale mele, iei tu asupra ta toate grijile gLumii şi le transformi într-un coşmar amarnic.

Eu sunt mai fricos, mai necredincios şi mai păcătos ca tine şi mă mir de Dumnezeu cum de mă poate răbda cînd eu nu mă mai pot răbda de multă vreme. Răbdarea Lui infinită mă îndeamnă să mă rabd şi eu pe mine... să mă rabd mai ales pe mine... să mă rabd dar să nu mă împac cu păcatul şi să nu mă împrietenesc cu gîndul mîndriei necredincioase. Păcătuiesc mult prea mult pentru un sărman, mai mult ca toţi. Deci mă mir că mă rabdă iertîndu-mă deşi îi mărturisesc şi vede mereu la mine lucruri şi fapte de neiertat... pentru care zic şi eu ca David: ''Merită să moară!'' (Chiar merit să mor!)

Tu ai luat deja hotărîri măreţe vrînd să ai o chilie, vrînd să ai unde să te rogi, ca să mai citeşti şi să ai de cine să asculţi... vrei practic ceva bun... pentru tine dar tu nu ştii că un călugăr se duce la luptă? Vin diavolii, vin viciile, vin neascultările şi toate necredinţele şi moartea şi toate toate te duc în nepăsarea cea mai negră şi amară şi te crezi ca în sînul lui Avraam cînd defapt o să-ţi dai seama că defapt ai ajuns BOGATUL LAZĂR! BOGATUL NEMILOSTIV!

Un Călugăr nu dă bir cu fugiţii, nu-şi caută chilia ca scăpare ci PE DUMNEZEU...

Unui Călugăr îi e suficient Domnul Iisus Hristos ca şi Chilie!

Dacă vrea să asculte de cineva, să facă ascultare, atunci ascultă de oricine cu discernămînt, cu smerenie... şi nu are neapărată nevoie de un mare duhovnic foarte îmbunătăţit ci ascultă ca un copil de stareţul cel mai rău şi urît şi pe îla îl caută de stăpîn ca să-şi încredinţeze faptele bune aceluia... dar şi pe acela nu-l ascultă orbeşte ci tot cu discernămînt, cu mult discernămînt dar nu cu necredinţă ci cu inima deschisă, sinceră, curată înaintea lui Dumnezeu.

Deci ceea ce mă mir este cum de ai fost tu pînă acuma altceva decît un călugăr?

Dar ai fost, şi eşti deja călugăr fiindcă citind vieţile sfinţilor şi cărţi filocalice nu se poate să nu fi deja făcut după chipul şi asemănarea lor doar prin faptul că trăind prin lectură ceea ce au trăit ei ai şi devenit demult un călugăr.

Probabil că te supără trăirile călugăreşti în timp ce nu eşti un călugăr propriuzis şi din pricina asta te simţi că înşeli, că trădezi, că porţi viaţa monahală în suflet aşa cum poartă un student la medicină halat alb ca medicii, sau un hoţ haine de poliţist sau un mirean haine de preot...

Nu ai de ce să te tot lamentezi şi să te plîngi mereu de parcă ai greşi Domnului sau cuiva cu ceva prin faptul că ţi-ai călugărit viaţa încă de mic... viaţa interioară. E cel mai bun lucru înaintea lui Dumnezeu să iei asta în serios, viaţa sfîntă, dreaptă, Adevărată.

Problema e că în lupta asta te pui tu pe tine căpetenie, te pui tu pe tine strateg... te bagi tu la înaintare şi porţi tu lupte mult prea mari pentru tine şi atunci te răneşti atît de rău încît sfîrşeşti prin a te plînge, a te lamenta şi în a-ţi arăta public lamentările şi luptele crezînd că sunt de folos.

Eu cred că sunt de folos, dar nu aşa cum crezi tu că ar fi de folos. Sunt de un real folos toate scrierile tale.

Deci dacă vrei să ajungi călugăr, atunci caută o mînăstire unde au internet şi acces la net şi scrie-ne şi nouă pe forum ca să ştim de tine... că am impresia că tu nu călugăria o cauţi ci sinuciderea.

Ca sfat îţi spun de la Trîmbiţa AB, a treia Apocaliptică, îţi dau sfatul să cauţi mereu sinuciderea... dar nu aia rea ci BUNA MURIRE!.. căci asta e Calea Împărăţiei!

Eu am impresia că tu n-ai de lucru şi te doare prea tare că eşti şomer. Şi eu am fost multă vreme. Nu-ţi fă probleme că stai pe spatele cuiva... încît să te deprimi. Toţi stăm pe spatele lui Dumnezeu, unii e drept că mai şi lucrează. Posteşte mai mult şi fă şi tu cîte ceva şi nu te îngrijora! Nu de muncitori are nevoie Dumnezeu ci de credincioşi! Dar să ştii că Domnul îi iubeşte pe slujitorii şi lucrătorii care se străduiesc să facă mereu binele şi numai binele aşa cum se jură unii că vor spune adevărul şi numai adevărul.

Dar te întreb: Eşti decis să juri? Să votezi? Păi Domnul a zis ''voi să nu juraţi ci ceea ce este Da să fie DA şi aşa să fie Aşa şi ceea ce este NU să fie NU şi tot ce trece de asta vine de la cel rău'', adică vă ispeteşte satana să vă juraţi grozăvindu-vă şi crezînd voi că veţi putea. ''Fără Mine nu puteţi face nimic... '' dar asta este un ţel, un ideal, căci dracul şi omul poate face orice, absolut orice... şi cel mai trist lucru e că poate face şi roade bune şi roade rele... chiar în acelaşi timp! Deci ''Pomul bun nu poate face roade rele tot aşa cum pomul rău nu poate face roade bune'' şi asta e diferenţa între Dumnezeu şi păcat! Omul însă şi dracul le poate face pe toate după minteres. Minteresul poartă fesul... şi e turcesc, e păgîn şi eretic dar nu-l deosebeşti şi pare ortodox, pare creştin.

Eu sunt călugăr mirean dar dacă m-aş face călugăr în mînăstire nu aş vota ca jurămînt... mi-e frică apoi să nu mă înghită iadul care o să mă tîrască de jurămintele mele direct în cel mai adînc tartar. Ţie nu ţi-e frică?