socializarea în parohie în vederea întemeierii unei prietenii

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de veilur

O sa incep cu faptul ca la noi in tara, sa zicem in orasul Bucuresti ca si exemplu, in biserica ortodoxa nimeni nu cunoaste pe nimeni si toti suntem ca niste straini cand stam la sfanta liturghie, pentru ca nimeni nu vorbeste cu nimeni. Exceptie fiind cei care se cunosc si merg impreuna la biserica, ori sunt vecini intr-un bloc care apartin de o parohie, care oricum discuta pentru ca pur si simplu se intimpla sa fie vecini, rude ori cunoscuti. Asadar, din punct de vedere crestinesc, este oarecum sub semnul intrebarii aceasta stare latenta de indiferenta in care ne aflam cu totii.
Dar in acelasi timp este si ca un fel de protectie impotriva persoanelor dubioase cu care nu ai vrea sa ai de a face, ceea ce e de inteles din acest punct de vedere.

(Re)cititi Matei 8:14. Sau/si Luca 4:38 ; Marcu 1:29

Sa retinem, din aceasta intamplare prezentata de toti sinopticii, ca ucenicii lui Isus se intrunesc dupa ceea ce era, pe atunci, slujba. Nu o zbughesc fiecare la casa lui, ci merg la casa unuia dintre ei. Foarte probabil ei luau pranzul impreuna (Marcu 1 cu 31: "ea le slujea"). V-ati gandit, oare, sa formati un mic grup cu care sa va intalniti dupa slujba ? Daca nu chiar pentru un pranz, cel putin in jurul unei cafetiere si a unor fursecuri. Desigur, apostolii se cunosteau mai dinainte, nu se invitau netam-nesam. La fel de bine se poate obiecta ca Biblia nu mentioneaza la intrunirea din casa lui Petru pe toti apostolii, ci pe 4 dintre ei (doua "perechi de frati") care erau pescari. Inspirandu-va din acest lucru, puteti selecta pe cei care au preocupari comune.

Acum, sunt si biserici, exceptii, unde se infiripa cercuri de tineri din incurajarea preotilor, pentru socializare si activitati de cluburi.

Nu asteptati ca astfel de cluburi sa apara la initiativa preotilor. Pe de alta parte, nimic important nu trebuie sa se faca in parohie fara incuviintarea preotului. Adunati-va "doi sau trei in numele Lui", cateva Duminici, iar apoi preotul, afara de cazul ca e incuiat, va fi foarte multumit sa va ajute. Va va da binecuvantarea la inceput, apoi, vazand ca grupul se mareste si se stabilizeaza, va face mentiune despre el in adunare si vi se vor alatura si altii. Dar primum movens-ul, incepatura, trebuie sa o faceti dv impreuna cu cei asemenea dv.

Insa am fi surprinsi ca chiar si in acest caz, cu greu poti sa te bagi in seama cu o fata, fara riscul de a cadea in penibil, din varii motive: ori ca ea e deja intr-o relatie, ori ca se afla intr-o deceptie, ori ca asteapta dupa vre-un tanar preot sau diacon sau situatia speciala si preferata mea: cand vine de mana cu unul din parinti, sau cu ambii, la o varsta de peste 20 de ani, ca nu cumva sa se intimple ceva fetei (nu ar trebui sa se intimple acest lucru dupa ce fata implineste 18 ani, dar asta nu e treaba mea). Sau pur si simplu sa te refuze subit din motive numai de ea stiute.
Mai este un caz: cazul fetelor care se cred cuvioase. Daca doar le arunci o privire, fug ca de foc sau se ascund ori isi schimba pozitia si se feresc ca nu cumva sa intri in vorba cu ele. E funny, dar ele chiar exista. Iar acest lucru este amuzant si in acelasi timp unul trist. Pentru ca ori sunt prea timide, ori se considera ca fiind la un alt nivel de gandire si existenta, ca sa fie bagate in seama de vreun baiat casual, sau mai grav: poate un pacatos.
Sau poate pur si simplu se comporta asa ca nu-i place de el.

Acuma, sper ca nu va inchipuiti ca vreo fata va va invita sa mergeti in doi la mare imediat ce faceti cunostinta cu ea. Fetele, cel putin acelea bine crescute, adica acelea care va intereseaza, au o anumita prudenta. Pe urma, daca inca nu ati facut-o, invatati-va sa fiti refuzat. Din zece incercari de agatat, noua se soldeaza cu un refuz. In sfarsit, trebuie observat ca, in cadrul complicatei psihologii feminine, intre un "nu" si un "da", uneori nu incape nici varful unui ac. Imi amintesc cu placere de anii cautarilor si imi amintesc si ca de cateva ori am gresit crezand ca un "nu" este un "nu pentru totdeauna". Fetelor le place sa fie curtate. Acest lucru se poate face foarte bine si daca fata este insotita de parinti. Laudati un aspect sau altul, cu precadere unul care tine de educatia aleasa, in fata lor. Mai ales a mamei. Cand fata e insotita, trebuie cucerita impreuna cu mama ei. Puteti merge pana acolo incat, cand prindeti un moment in care mama e singura, sa va plangeti ca tare ati vrea sa-i cuceriti fata, dar nu stiti cum sa faceti, fiind din cale-afara de timid. Legat de asta: daca sunteti doi timizi, folositi ambasadori. Gasiti o prietena, o sora, o colega a fetei pe care ati pus ochii si transmiteti un mesaj concret. De exemplu, o invitatie la un spectacol. Marea majoritate a fetelor gusta teribil asemenea misiuni de bune oficii. Ambasadoarea nu doar transmite mesaje, ci va poate da informatii si face sugestii utile. De exemplu, ca ii plac pisicile, caz in care o mica investitie intr-un album cu pisici se poate dovedi mai fructuoasa decat aceeasi investitie intr-un buchet de flori.

Succes! Si nu uitati: rabdare si prudenta!