Parintii sunt impotriva

[nacu simona]

În prealabil postat de Bublisor

Mereu am fost o persoana modesta si niciodata nu am suportat superioritatea indiferent de ce functie detin. Am crescut intr.o familie modesta,stiu ce inseamna greul,dar odata ajunsa la facultate nu mi.am schimbat mentalitatea doar prin prisma functiei pe care o voi avea. Pot spune ca sunt si o fata cuminte,desi nu stiu exact la ce va referiti,am avut o educatie mai stricta si poate asta mi.a prins bine,nu sunt genul sa pierd noptile prin cluburi,sa am un anturaj " rau" etc,ba din contra sunt destul de linistita,mi.am ascultat parintii mereu doar relatia mea a fost motiv de discutie intre noi.

Ma gandesc ca acest baiat nu a aparut in viata mea intamplator,poate chiar e jumatatea mea sau poate trebuie sa invat ceva din aceasta experienta.

Orice se poate intampla, dar nimic nu este intamplator, desigur.
Insa chestia cu jumatatea, cu sufletul pereche tine mai degraba de un aforism, ori de un amatorism filozofic, ca si zodiile, norocul , destinul si tot ce NU se poate controla si stapani de vointa si cunoasterea omului.
Insa nu ar trebui sa te opresti aici, ci cauta sa mergi catre un adevar palpabil, in care sa te implici constient, rezonabil si responsabil.
Este de apreciat si faptul ca esti o fata modesta, drept pentru care nu ar trebui niciodata sa uiti de unde ai plecat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te multumesti cu putin, sau cu orice.
Ca esti cuminte, comparativ cu alte fete, aici este si meritul parintilor tai, pe care ii felicit si ii respect.
Si eu am o fata studenta la buget(urmeaza primul an) si este la fel de cuminte, si a inteles si importanta cuminteniei inainte de casatorie, la fel cum a inteles si iubitul ei, student si el.
Deci pana la urma viata noastra nu este totusi un hazard, ci noi insine ne-o construim si daca nu stim sa-i punem piloni de rezistenta si tot ce mai trebuie, atunci macar sa luam in considerare un proiect avizat, caci prezinta oricum mai multa garantie si protectie.
Asa cum noi toti de pe forum ne-am silit sa te ajutam fiecare cum a crezut de cuviinta, aducand dovezi, experienta si bunavointa, asa si tu ar trebuie sa nu te opresti doar la nivelul unor constatari empirice, ci zbate-te sa-ti dezvolti orizontul cunoasterii, sa stai de vorba - dupa cum toti te-au sfatuit- cu unul sau cu mai multi preoti duhovnici, si sa cauti sa implinesti ceeea ce majoritatea dintre ei te sfatuiesc.
Daca insa nu te atrage credinta, ceea ce nu este un repros din partea mea, caci nu este obligatoriu sa fim toti la fel, atunci macar asculta de parinti. Daca nici acest lucru nu te indeamna inima sa faci, atunci consulta macar un psiholog,sau un doctor, care este oricum deja introdus in starea de spirit a breslei in care vei ajunge si tu.
Suntem cu inima alturi de tine si ne rugam sa-ti gasesti cat mai repede usurare de toate indoielile tale si sa iti gasesti pacea sufleteasca.
Iti doresc sa devii un doctor adevarat, caci avem foarte multa nevoie de astfel de oameni.
Maica Domnului sa fie cu tine!