Cugetari din Dharma

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

In budism, "responsabilul" ("diavolul") - cauza radacina a suferintei este necunostinta, necunoasterea naturii ultime a realitatii - adevarul cu privire la ceea ce este de fapt Realitatea.

Budismul afirma ca suferim pentru ca ne aflam in necunostinta, pentru ca actionam fara sa ne cunoastem natura noastra proprie si natura ultima a ceea ce ne inconjoara.

Desi suferinta pare sa vina dinafara, prin elementele naturii, prin alte fiinte (naturale/supranaturale) ea de fapt isi are sursa in interiorul nostru.


Budismul Hinayana afirma ca fiecare subiect resimte efectele propriilor actiuni intr-un lant cauzal de o complexitate inconceptibila. Semintele unor fapte bune sau rele se pot coace in efecte pe care subiectul le resimte posibil instantaneu sau poate peste miliarde si miliarde de alte stadii existentiale (intr-o realitate extrem de complexa - exprimata printr-o infinitate de universuri si forme existentiale).


Budismul Mahayana aprofundeaza acest principiu si adauga urmatoarea observatie - daca ceva rau se intampla in lume, atunci acest rau isi are o cauza si in noi insine.

Adica, in principiu, avem o responsabilitate fata de tot si de toate - pentru ca in Adevar suntem conectati cu fiecare particica a realitatii, cu fiecare suflet - suntem, de fapt, un singur Trup. Toti ceilalti sunt oglinda noastra, ceea ce suntem in adancul nostru.

-------
Referindu-ne la exemplul Teofil-Monroe - ceea ce conteaza cu adevarat
este bogatia interioara cu care calatorim prin nenumaratele secvente existentiale.

Din punct de vedere al Dharmei - Monoe a practicat generozitatea intr-una din vietile anterioare dar nu a practicat disciplina morala. Generozitatea materiala este cauza bogatiei materiale in viitor, disciplina morala este cauza bogatiei spirituale in viitor. Daca ne lipseste disciplina morala atunci suntem saraci chiar daca in afara dobandim bogatii. Daca nu practicam disciplina morala plecam din aceasta lume goi de virtute (plini de felurite patimi).

Teofil s-a nascut cu o zestre spirituala pe care a acumulat-o in alte vieti anterioare. Circumstantele adverse pentru el au fost de fapt factori lucratori in economia desavarsirii - valabil doar pentru astfel de persoane extraordinare, pentru ca aceste conditii vitrege ii coplesesc/distrug pe cei slabi de virtute (nu au niciun folos spiritual).

Suntem doar calatori, pribegi prin felurite lumi - pana cand aflam Adevarul ("Promised Land").

Asta e raspunsul tau budhist. Buun. Raspuns ortodox nu ai dat. Fiindca conceptia ta despre metempsihoza si calatorii prin nenumarate secvente existentiale se contrazice flagrant cu conceptia ortodoxa care respinge asa ceva.

In conceptia ortodoxa, nu se poate vorbi de transmigratia sufletului dintr-un trup in altul (de la pisica la om, sau melc sau girafa), fiindca noi credem ca omul e unica creatura speciala si distincta, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si singura careia Dumnezeu i-a creat sufletul din propria lui suflare.

Mai exact, cand Dumnezeu l-a creat pe om, L-a avut in gand pe Fiul Sau care avea sa se intrupeze la plinirea vremii si sa fie Omul-prin-excelenta. Asta inseamna ca fiecare om, pornind de la chip are de ajuns la asemanarea cu modelul.

Nu mai spun ca Fiul lui Dumnezeu, cand a venit in lume si-a luat trup de om, nu de vreo alta vietuitoare, tocmai pentru a vietui si in firea umana alaturi de oameni asa cum vietuieste in firea divina alaturi de Tatal si Sf. Duh.

De faptul ca, in conceptia ortodoxa, credem ca la Parusie, Hristos va uni din nou sufletul omului cu singurul trup pe care l-a insufletit in viata, si impreuna cu care a alcatuit o faptura unica, irepetabila si inconfundabila - de asta ce sa mai zic?

Bine si frumos sa iubesti toate vietuitoarele, nimic de zis, dar a nega/sfida ca firea umana are un statut cu totul si cu totul distinct, mai ales prin aceea ca Insusi Dumnezeu a coborat sa vietuiasca cu cei din aceasta specie, duce la tot felul de nenorociri si erezii, cum e de ex. reincarnarea.

In fine, tu crezi cu totul altceva. Sa fii sanatos!

Totusi nedumerirea ramane: Cum de crezi despre tine ca esti crestin ortodox?
Neavand sau mai bine zis negand o hristologie, triadologie, antropologie ortodoxa, cum anume se poate numi cineva ortodox? Pe baza a ce? A doua-trei chestii despre morala ce par asemanatoare?