Citat:
În prealabil postat de un.suflet
De ce oare ne temem?Dpdv crestinesc, nu ar trebui sa ne gasim alinare, ca in sfarsit ne vom intalni cu Cel pe care L-am cautat toata viata noastra pamanteasca?E doar o intrebare, pentru ca si mie imi e frica.Asta vorbeste de nivelul credintei autentice la care am ajuns(sau nu) pana in momentul de fata.E tarziu pentru noi, pentru lumea noastra .Viata e ceva matematic si nimic nu mai e in favoarea noastra.Oare nu am fost avertizati de ani de zile, in mod foarte concret, de ce va urma?Oare nu ne meritam soarta?Am contribuit cu totii la o lume plina de ura.Ne-am folosit de credinta pentru a le da in cap celor de langa noi, pentru a ne ridica deasupra lor si pentru a-i condamna.Tinerii care fac aceste acte atat de sangeroase sunt adeseori nascuti si crescuti in mijlocul nostru.Ce au vazut ei la noi, de s-au adancit in iadul neiertarii?Nici noi nu am fost nici pe departe modele ideale ale iubirii si credintei.Acum suportam consecintele.
|
In general, nu simtim nicio responsabilitate pentru cele rele care se intampla in jurul nostru.
Realitatea inconjuratoare pare sa existe complet independent de noi insine.
Insa, din perspectiva profunda suntem in relatie cu totul si toate.
Raul vizibil dinafara isi are izvorul in raul invizibil dinlauntrul nostru.
Nu este usor sa ne asumam o responsabilitate universala.
Insa nu este ceva imposibil.
Cu Dumnezeu inlauntru pe toate le putem purta.
15.11.2015, 13:31:11
Threaded Mode