Despre mantuire

[florin.oltean75]

Cerem zilnic spunînd: Împărate ceresc, Mîngîietorule, Duhul Adevărului, vino și Te sălășluiește întru noi. Și apoi: vie Împărăția Ta, adică să vină Împărăția Tatălui, unde Împărăția este Duhul Sfînt în interpretarea unor Părinți.

Pentru noi cei aflati sub simturi, Imparatia nu poate fi conceputa decat tot ca o lume fenomenala - "o lume spiritualizata" (lume - in sensul de fenomene compuse si miscari ale acestora).

Cu totii o intelegem astfel, cel putin la inceputul calatoriei noastre.

Mintea nelucrata in cele ale Duhului, nu poate concepe altfel "Imparatia".

Interpretarea acestor Parinti dezvaluie aspectul profund al rugaciunii,
o Imparatie in Dumnezeu Insusi, dincolo de cele supuse simturilor si intelegerilor asociate acestora.

Duhul Adevarului care "pretutindenea esti" - unindu-se cu noi inlauntrul nostru, ne aduce si pe noi "pretutindenea" - intr-un chip dincolo de miscare, de perceptii fragmentate ale realitatii.