nunta in zi de post

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Ca sa-ti raspund la intrebare - copilarie trista? Mai degraba am avut (si am) tristeti multe de-a lungul intregii vieti. Nu capatam atentie cand vroiam si nu ceream.
Si daca iniante mai stiam sa ma si bucur, acum nu prea. Mai ales ca ortodoxia te infraneaza mult la asta. De viata nu mai spun...
De aceea sunt de parere ca trebuie sa ne mai si agatam de bucurii, de momente placute si vesele, de o bomboana, de o ciocolata, de o invitatie intre oameni. Cand vezi cati sufera de depresii si alte boli....
Daca tot ne incuiem si ne izolam si ne punem doar cenusa in cap si straie cernite si aia nu si aia nu, la ce mai traim.

Pana si mantuitorul nostru s-a dus la o nunta si le-a si dat vin nuntasilor. Nu stiu daca a stat si a socotit ce zi este si ce are voie sa faca si sa manance.
Vesel n-a fost El niciodata. Isi stia scrisul...dar a lasat oamenii si in pace.
N-a strecurat elefantul nici El.

Sophia, vrei să încerci, într-o zi, să înţelegi că omul e o fiinţă capabilă de mai multe feluri de bucurie, de mai multe feluri de tristeţe etc.?
Că tristeţea şi bucuria sunt legate între ele şi că pot trece una în alta? Prin firul tainic de legătură numit credinţă? Care e mare cât un univers şi unde vin, uneori, unul sau mai mulţi ghizi şi îl conduc pe om, sufleteşte sau aievea, în călătorii de necuprins cu mintea şi cu taromu?
Ortodoxia te înfrânează de la un singur lucru: de la nebunie-şi-moarte. Dacă alegi să te înfrânezi şi tu, desigur, pe cât poţi. Desfrînîndu-ţi măcar un pic voia proprie, care deocamdată te împiedică să îi deschizi, o dată pentru totdeauna, uşa. Uşa aia sufletească pe care s-au strâns, grămadă, nesfârşite ziduri de plase de păianjeni ai memoriei, ai gândurilor însingurate foarte...