De la resemnare la acceptare

[maria32]

În prealabil postat de leaveu

In ce priveste intamplari ireversibile, cum ar fi o pierdere, cred ca este nevoie de rabdare. Sufletul a nevoie de timp sa se vindece, sa asimileze si sa intelega. Nu stiu daca exista scurtaturi in cazul acesta.

Iar singuratatea nu cred ca trebuie acceptata, traim in lume, suntem inconjurati de oameni si de noi depinde sa intram in legatura cu ei sau nu :)

Rabdarea este una dintre cele mai de pret virturi ale unui crestin. Eu ajunsesem la un moment dat al vietii, trecand prin nenumarate clipe de descurajare, sa mi-o exersez inclusiv in a astepta la semafor sa se faca verde cand era rosu. Abia dupa ani de zile dupa pierderi si dureri am ajuns sa realizez care a fost calea Domnului ptr mine si de ce, desi in acel moment durerile si suferintele mi se pareau de neindurat, ulterior mi s-a aratat ca asa a fost mai bine ptr mine.
Cat despre singuratate, asa este. Trebuie sa luptam impotriva ei, si daca suntem intr-un moment cand nu putem accepta prezenta semenilor sa cautam compania sfintilor prin rugaciune si participarea la sfintele taine ale Bisericii.