Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de vasilescu65

Iluminatule, eu am grija sa nu fiu amagit. Nu cred pe nimeni ci doar ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu (asa au facut crestinii din Berea, care nu l-au crezut nici chiar pe marele apostol Pavel - iar sfantul apostol i-a laudat pentru aceasta - Fapte 17:11). Lucrurile stau cu totul altfel cu locuitorii tarii noastre. Nu cunosc Sfanta Scriptura si sunt foarte usor de amagit. Crestinii trebuie sa cunoasca invataturile si fagaduintele lui Hristos (de la care le vine si numele) care se gasesc numai si numai in Biblie.

Crestini care nu cunosc invataturile lui Christos ... suna cam aiurea.

Oare?
Oare chiar ai tu grijă să nu fi amăgit?

Şi cum ai tu grijă să nu fi amăgit? Cu rugăciune? Şi hinduşii se roagă. La 33 de milioane de zei. Se mântuiesc? Nu... Ţie milă de ei? Ooo ! Că mi-aş da şi viaţa pentru măcar 3 hinduşi care să devină creştini. Ortodocşi mă refer.

Dar spui că te rogi la Hristos? Nu, frăţior, îţi garantez cu jurământ pe însăşi viaţa mea dacă trebuie, că tu nu te rogi la Hristos, ci te rogi la dracu. La hristos, cu h mic, adică dracu-hristos, hristos-demonul, ceartă-i Dumnezeu să-i certe ! Lor te rogi. Care au luat chip de înger de lumină şi aduc "duhu" peste penticostali, aduc predestinaţia peste calvinişti, etc...

Ţi-am mai spus că nu oricine îmi spune: "Doamne Doamne", intră în Împărăţia Cerurilor. Ci cel ce face voia Tatălui. Care-i voia Tatălui? Crezi sau nu, voia Tatălui e să fi ortodox. ORTODOX, înţelegi? Adică creştin fără erezie. Singurii creştini mai sunt ortodocşii. Restul erezii care mai de care mai colorate ! Şi mai însiropate cu arome, ca pe prăjituri, numai bune de mâncat, aşa dulci şi frumoase sunt ! Aranjate, parfumate, ca o "pocăită" ce merge joi seara la "adunare". Scumpa de ea, dacă ar ştii unde merge...

Dar Ortodoxia? E acră. E amară ! Ca pelinul şi oţetul ! E chin şi suferinţă. Metanii, post, tăierea voii, rugăciune cu orele, acatiste, paraclise, catisme, slujbe, Liturghie, haine negre, de doliu pentru omenirea tot mai depărtată de Hristos, tăierea voii, ascultarea de preot, de duhovnic, e Golgota, Ortodoxia, asta e, Golgota ! Că nu poţi să învii cu Hristos, dacă nu te răstigneşti cu Hristos ! Fuste lungi, nu până la genunchi, ca "pocăitele" de duminică, poate adesea cu lacrimi în ochi, femeile din Ortodoxie plâng. Plâng în hohote, când nu le vede nimeni mai ales, plâng de aspră şi amară suferinţă. Pentru că asta-i viaţa asta, numai plâns. Aduna-te per total, e prea puţin zâmbet, şi râset poate deloc. Hristos nu a râs. Dar spune că a plâns, în 3 locuri. Nu cu zâmbetul plin şi larg pe chipul lor, "pocăitele", care merg la "casa Domnului", de parcă casa Domnului nu e peste tot pământul şi nu întâmplător Biserica, unde preoţii şi creştinii slujesc Domnului, e doar în anumite locuri. Ortodoxia nu se machiază, e mama care plânge după oile pierdute, că ştie că nu are motive să se bucure, când diavolul seceră fără milă capete după capete, unu după altu. Ortodoxia nu se parfumează, că ştie că nu vrea să atragă, nu obligă, nu impune, nu manipulează, nu hipnotizează, nu! Ortodoxia e Hristos ! Tainica chemare la poarta inimii: deschide-mi, sunt Eu, Hristos! Asta-i Ortodoxia! Blândă, suavă, tăcută, gingaşă, atentă, zâmbitoare, strivită de iubirea pentru aproapele, şi plină de răni pe suflet şi lacrimi, pentru toţi. Cea mai iubitoare mamă din câte a existat vreodată şi vor exista, aşa e Ortodoxia ! Ce nume ! Ce bucurie a limbii să pronunţi acest cuvânt: Ortodoxia ! Ce mângâiere, ce odihnă ! Ce viaţă şi ce bucurie ! La pronunţarea numelui ortodox, parcă vezi miile de sfinţi, cum îţi zâmbesc tainic şi îţi spun, prin cuvintele Domnului: răbdare, răbdare cu putere şi har de la Domnul, căci "cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui." (Matei 10, 22) Amin.