Nicolae Ceausescu, prima si ultima era industriala a Romaniei in istorie!

[Florinvs]

Au fost in aceea perioada si lucruri bune si lucruri rele!

In primul rand, trebuie spus ca Nicolae Ceausescu a luat contact cu ideologia comunista fara a aveea o cultura politica si chiar elementara, care sa-i permita a analiza critic aceasta ideologie. El a preluat-o prin povestile romantate a unor colegi din ilegalitate, la aceasta adugandu-se si situatia lui din familie foarte grea, dar si privatiunile la care a fost supus in copilarie si adolescenta.

Astfel el si-a format o imagine eronata si idealista in privinta sistemului comunist, in care totusi a crezut sincer pana in ultima clipa (in fata plutonului de executie a murit cantand "Internationala").

A avut avantajul ca nu a facut parte din "grupul moscovit", fiind alaturi de Gheorghiu Dej si Stefan Foris, unul dintre putinii membri din PCR de origine romani (restul si marea majoritate fiind sovietici sau evrei).

In martie 1965, dupa moartea lui Dej, urmasul lui trebuia sa fie Gheorghe Apostol. Insa Ion Gheorghe Maurer si Chivu Stoica au zis sa fie Ceausescu, sperand ca acesta, mai tanar si lipsit de experienta, va putea fi manevrat mai usor.

Cu industrializarea, in perioada 1965-1981, s-a inceput destul de bine. S-au achizitionat licente de la firme vest-europene pentru produse care la aceea ora erau "de top" (astfel, s-au achizitionat: licenta "MAN" si "SAVIEM" pentru motoare diesel, licenta "Sulzer" si 'ASEA Suedia" pentru locomotive diesel si electrice, licenta "Pirreli" italiana pentru petrochimie, licenta pentru tevi sudate la "Republica", etc), permitand realizarea unei industrii destul de performante.
Si in agricultura s-au facut progrese insemnate, prin irigarea a peste 2.000.000 hectare teren arabil, dotarea cu tractoare si masini agricole si constructia de complexe zootehnice (in frunte cu "Comtim").

Insa au urmat si greseli importante.
In primul rand, deoarece Romania nu dispunea de zacamaminte de petrol si minereuri decat in canditati reduse, acestea trebuiau importate de la mari distante. Minereul de fier de exemplul pentru combinatul de la Galati trebuia adus din Australia, Brazilia sau India, iar petrolul (mai ales dupa racirea relatiilor cu URSS) trebuia adus din tarile arabe. Nu s-a tinut cont de aceste aspecte in siderurgie, si efectele s-au simtit.

Apoi dupa 1980, importul de tehnologie noua a fost drastic redus, cu efecte insemnate asupra modernizarii masinilor-unelte din intreprinderi si implicit asupra productivitatii acestora. Cercetarea stiintifica romaneasca si chiar spionajul tehnico-economic nu puteau suplini aceasta situatie in totalitate.

Apoi si in agricultura s-a gresit sub unele aspecte: desi conform statului UJCAP CAP-urile erau "proprietate privata de grup" , iar retribuirea membrilor cooperatori trebuia sa se faca prin hotararea "adunarii generale", totusi aceste lucruri nu se respectau: sarcinile de plan si de export erau tot mai mari (Silviu Curticeanu marturisind- 'Ceausescu, inarmat cu pix si cu tot mai multa inconstienta, modifica avizele si documentele intocmite cu buna-credinta de specialistii de la CSP si din guvern, marind fara rost sarcinile de plan si de export"), iar abia ce mai ramanea se distribuia catre membri cooperatori.
Astfel apareau nemultumiri justificate ale taranilor, aparea furtul din recolta (punandu-i si pe militieni in situatii ridicole sa faca procese-verbale si dosare penale pentru un sac de porumb) si dezinteresul taranilor! Apoi mai erau si unii activisti care din birou trasau sarcini, fara sa cunoasca situatia reala din teren ("trei cu mapa doi cu sapa").

In comert iarasi s-a gresit mult! S-a dat prioritate comertului socialist, ignorandu-se aportul pe care-l aducea comertul cooperatist (care era "proprietate privata de grup")! Desi cooperatia de consum si mestesugareasca (care era majoritara in mediul rural) aducea importante venituri la bugetul de stat (inclusiv prin "achizitiile" de la tarani), totusi aceasta tot timpul era vaduvita de fonduri de investitii si obligata sa vanda cu un rabat comercial destul de mic. Tatal meu- care a fost sef de grup depozite la cooperatia de consum in aceea perioada- era de multe ori obligat sa faca adevarate artificii si sa foloseasca "argumente locale" pentru indeplinirea planului de vanzari si achizitii, si desi marfa s-ar fi vandut poate de o suta de ori mai mult decat se putea obtine prin contractari, pentru 10 sau 20 de frigidere obtinute peste plan trebuia sa te "bati" destul de mult!
Erau situatii grele- cand desi inclusiv primul secretar al judetului Ion Fratila sau prima secretara a orasului Aneta Slivneanu il apreciau, dar cand solicita aprobarea de fonduri de investitii si suplimentarea fondului de marfa i se raspundea ca "este economie si prioritatea o are exportul".
S-a incercat si o initiativa de privatizare a comertului in anii 1970, prin aceii "mandatari". Initiativa debutasera bine- pana cand s-a gasit un idiot sa-i sufle lui Ceausescu ca "tovarasu, astia se imbogatesc!".

Insa cea mai grava greseala a facut-o Ceausescu in 1981, cand a luat decizia de plata fortata a datoriei externe. Desi Ioan Totu i-a spus "Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci", Ceausescu a preferat sa asculte de sotia sa si de lingaii din jurul sau.
Apoi a urmat ceea ce stim cu totii: restrictiile la lactate, carne, zahar, ulei (desi agricultura romaneasca producea in canditati arhisuficiente, dar garnituri intregi de tren plecau de la "Comtim" catre URSS si vestul europei, pentru plata datoriei), restrictiile la curent electric (asa cum marturiseste Silviu Curticeanu- "nefunctionarea la capacitatea proiectata a unor grupuri energetice de la turceni si rovinari a privat zilnic economia romaneasca de 1000 MW, la un consum ce trebuia sa atinga 10.000 MW"), restrictiile la gaz metan (URSS solicitand plata in valuta a gazelor livrate)!
Pur si simplu nu era nevoie de aceste restrictii extreme, putand fi gasite alte solutii, cu mult mai suportabile pentru populatie.

Insa- incet incet, Ceausescu devine din ce in ce mai izolat, mai rupt de realitate, mintit sistematic de cei din jurul sau , de activul de partid si chiar de propria sotie.
Acel cult al personalitatii nu a fost creat si intretinut de Ceausescu personal (in 1966 el declarand- "Nu avem nevoie de idoli"), ci de cei din jurul sau, care-i repetau zi de zi, ceas de ceas, ca "sunteti cel mai bun, sunteti genial, etc".

Desi situatia de nemultumire a populatiei de dupa 1981 era stiuta inclusiv de securitate, desi Iulian Vlad a incercat in repetate randuri sa-l avertizeze pe Ceausescu despre situatia reala din tara, acesta nu a vrut sa tina cont.

Dupa 1985 el devine din ce in ce mai izolat si in vest, dar si in est. Vestul a mizat de sarmul lui Gorbaciov, desi acesta s-a dovedit a fi de o mare naivitate.

Ultima sa sansa a lui Ceausescu A FOST IN APRILIE 1989. Dupa plata intregii datorii externe, intreaga populatie se astepta sa se dea drumu la mancare, caldura, lumina. Insa Ceausescu a ratat si aceasta ultima sansa, preferand sa continuuae politica de austeritate si restrictii.
Atunci deja nu se mai putea, si, pentru prevenirea varsarii de sange si a implicarii serviciilor secrete straine, trebuia data o lovitura de stat. Iulian Vlad de la securitate ar fi fost de acord cu inlaturarea lui Ceausescu, dar Vasile Milea de la armata nu a avut taria de caracter sa faca acest lucru. Se spunea atunci ca Nicu Ceausescu ar fi fost mult mai potrivit: era stimat si apreciat la Sibiu, era mult mai tanar si mult mai deschis spre nou si intelegea mult mai bine schimbarile sociale si economice-politice din Estul Europei.

In final Ceausescu a murit tragic, si a murit fara sa cunoasca adevarata situatie din tara si fara sa poata intelege schimbarile din Europa, si faptul ca sistemul socialist (in care el credea sincer) este condamnat la disparitie, probabil tot de cei care-l inventasera!
Atunci cand plutonierul de militie Constantin Paisie l-a intrebat ca de ce nu este unt in alimentara ("ca eu care sunt militian mai cumpar prin spate, dar frigiderul tot este gol"), Ceausescu i-a raspuns ca "nu este adevarat".
Apoi Ceausescu i-a spus lui Paisie ca "sa ma duceti la otelarie, sa ma duc in mijlocul muncitorilor"!
Iar in acel simulacru de "proces", pana la urma a spus "asa se intampla, tradatorii vin de langa tine- inclusiv unul care este aici de fata"! Pana la urma cei care au profitat cel mai mult de pe urma regimului si a slabiciunilor lui ceausescu- activistii de partid (si in nici un caz securistii sau militienii, care indurau in general acceleasi lipsuri la curent electric, incalzire, mancare, program tv ca orice roman), acestia au devenit primii "revolutionari" si apoi "capitalisti".