M-am imbolnavit!! :(

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florentina2014

Aceiasi zi,aceleas ganduri,aceleasi framantari,nimic nu se schimba,ba mai nou am inceput sa am problem de sanatate pe fond de stress maxim,si anume,batai la inima foarte mari,tensiune foarte mare si ameteli,oare se datoreaza faptul ca ma gadesc tot timpul la probleme?Mi se seaca sufletul numai cand ma gandesc la tata ca este bolnav si NU RENUNTA LA TIGARI,cand ma gandesc ca il pot pierde oricand,cand ma gandesc ca sotul meu nu imi sufere familia si nu vrea sa auda de ea,cand ne certam si ma jigneste mereu,si cand ma gandesc ca imi poate recidiva cancerul,este un strigat de ajutor,,,,,,,,,,,,nu mai pot,nu mai rezist,nu mai pot iesi din aceasta stare,cum sa fac oameni buni,voi ce ati face in locul meu?Cum ati putea rezolva aceste problem care mie nu imi mai dau pace si simt ca ma asteapta numai rau?

Da, se pare că e vorba de stres, anume faza numită "de epuizare" (şi într-adevăr, pe acest fundal se poate instala depresia, poate scădea imunitatea etc.).
Stresul nu e doar stimulul care ne presează. Hans Selye, părintele conceptului de stres, desemnează prin acest termen şi reacţia noastră la agentul stresor. Deci e vorba şi despre toate acele modificări, fizice şi psihice, pe care organismul le declanşează pentru a depăşi o situaţie resimţită ca stresantă. Este deci o întreagă aşezare a organismului pentru a realiza adaptarea la un context de viaţă care ne solicită limitele.
Atunci când aceste modificări interne cu rol adaptativ sunt totuşi depăşite, apare faza ultimă a stresului - cea de epuizare. Are tot rol adaptativ şi mai ales rol informaţional (ne anunţă că trebuie să luăm măsuri serioase, eficiente). E neplăcută foarte, cu simptome fizice (tulburări ale activităţii cardiovasculare, diverse senzaţii de durere sau jenă, ameţeli, tulburări ale somnului, ale atenţiei etc.) şi suferinţă psihică etc.
Ce ar fi de făcut?
Deja s-au sugerat câteva căi folositoare.
Aş dori să fac o singură completare: de câte ori ne preocupă lucrurile care nu stau în puterea noastră şi care ţin de altcineva, stresul creşte. Tocmai pentru că nu putem face nimic pentru a schimba. Ne simţim neputincioşi, învinşi.
De aici reiese că un lucru folositor este să deosebim lucrurile pe care le putem influenţa de cele care nu depind de noi, orice am face.
Pe cele care nu sunt în puterea noastră le acceptăm, deoarece înţelegem că nu le putem schimba. Iar pe cele care sunt sub puterea noastră reală încercăm să le influenţăm în bine. Inclusiv cu ajutor din jurul nostru, inclusiv cerînd ajutor de la Dumnezeu.
Ce lucruri nu atârnă de noi? De exemplu că tata nu renunţă la fumat. Ei bine, dacă vă cramponaţi într-un lucru care atârnă de tata, iar nu de dvs., evident că vă autocondamnaţi singură la simţăminte de neputinţă, de durere sufletească, de furie etc. Acestea sporesc stresul. Ceea ce puteţi face e să acceptaţi evidenţa: tata nu voieşte să renunţe la fumat, cu riscul de rigoare. Mai mult decât să vă rugaţi la Dumnezeu pentru tata, ce puteţi face folositor? Cu cât vă încrâncenaţi mai mult, cu atât stresul sporeşte iar faza de epuizare se accentuează. Deci cred că e bine să vă eliberaţi de responsabilităţi care nu vă aparţin dvs., ci tatălui. E suficient că i-aţi explicat, că l-aţi rugat şi că vă rugaţi la Dumnezeu. Restul e libertatea tatălui. Acceptaţi asta şi stresul va scădea.
La fel şi cu soţul. Faceţi ce ştiţi că îl ajută, iar nu ce v-ar plăcea să se întâmple. Are nişte limite personale, ca orice om - rugaţi-vă să le depăşească şi în rest faceţi doar ceea ce implică real responsabilitatea dvs. Nu vă luaţi sarcini care vă depăşesc puterile reale.
Astfel, îndepărtînd surplusul inutil (în ciuda dorinţei nobile ca totul să meargă bine), stresul va scădea şi, avînd mai multă putere şi linişte, veţi putea face bine ceea ce stă real în puterea dvs. Acceptaţi că aveţi limite, că nu sunteţi nici omnipotentă nici responsabilă pentru deciziile altuia şi rugaţi pe Domnul să lucreze acolo unde limitele naturale vă îngrădesc.
Doamne ajută!
P.S. Pe unii oameni îi ajută această rugăciune: "Doamne, dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, curaj să schimb ceea ce pot, şi înţelepciunea să le deosebesc." Cereţi duhovnicului binecuvântare pentru această rugăciune şi, dacă o obţineţi, spor la liniştire!...:)