Epuizarea fizica si psihica

[fallen]

Si daca lucrezi tot in " deservirea populatiei", crezi ca nu e posibil, cand iesi din tura, sa uiti de unde ai pkecat si sa ii freci si tu la randuk tau pe alti " servitori"? Prea putini chiar se gandesc " ce tie nu-ti pkace, altuia nu face"...

Probabil nu esti idreptatit niciodata sa dispretuiesti, sau sa urasti, sau sa refuzi sa ajuti niciun potential client sau pacient, insa esti tentat sa o faci fie 1) cand te deranjeaza inafara programului, sau iti tulbura linistea, n timpul liber ( cum am tulburat-o eu pe a voastra, de ex), fie 2) cand constati ca nu te asculta si nu urmeaza absolut nicio recomandare, e complet convins ca face bine ceea ce face si nu vine la tine dcat pt a-i da ceea ce vrea el...

Deci concluzia e ca ne putem iubi slujba in sine, daca artrebui sa facem doar ceea ce presupune ea ca avem de facut, dar sa uram acele momente si situatii in care suntem nevoiti sa facem exact contrariul...
Asta pe de o parte, pe de alta parte, insa, atata timp cat slujba ne asigura noua existenta, sunt si momente cand aceasta ne e amenintata, si atunci ii vedem drept potentiali dusmani pe toti cei care ne saboteaza existenta, care se interpun intre noi si reusita serviciului nostru .... iar cand intreaga noastra bunastare ajunge sa fie conditionata de succesul unei anumite actiuni, in final ajungem sa o uram, oricat de mult am fi iubit-o....
... dar poate ca, ma gandesc, din pct de vedere psihologic, vorbesc prostii, comit mari erori de judecata, si apar in ochii specialistilor mai ales la fel cum apar in ochii mei acei clienti care considera ca fac foarte bine si firesc ce fac, cum isi cresc orataniile ( si probabil cum traiesc si ei...), dar din pctul meu de vedere comit, din incultura si ignoranta, adevarate acte de cruzime...

PS : daca cineva vreodata te ataca, te jigneste sau pur si simplu face o afirmatie care tu zici ca nu e adevarata, despre tine , sau nu iti explici de ce a facut-o, si nu ai liniste pana nu afli, si ii ceri "satisfactie " ( adica sa se confrunte cu tine si sa isi motiveze afirmatia), de ce este considerata acea atitudine a ta " impertinenta"???
( adica cum ar fi pertinent si crestinesc? Daca ai fost jignit sau acuzat pe nedrept, sa taci si sa iti insusesti vina, chiar daca nu te consideri vinovat, si sa lasi si o lume intreaga sa te creada vinovat???

( interesanta si morala asta, nu zice nicaieri ca nu ai voie sa jignesti, insa e nedemn sa ceri satisfactie/explicatii atunci cand ti se intampla; asta nu poate decat sa te incurajeze sa fii nesimtit si sa considerica dacaai fost jignit/acuzat pe drept sau pe ne-, nu-i nimic...)

Ok, dc asa trebuie, asa facem, data viitoare cand mergem la un interviu de angajare, spunem " am fost dat afara de la fostul loc de munca pt ca seful m-a considerat incompetent si impertinent ; cand l-am intrebat de ce a zis ca mai am si tupeu, poate vreau sa aiba el grija sa mi se inchida toate usile in nas..."; pacat ca nu exista pedeapsa cu inchisoare pt oamenii care devin inoportuni si ii deranjeaza pe ceilalti, ca m-as fi dus acum sa ma autodenunt..stiu ca e o atitudine cel putin " borderline", si sincer, chiar imi pare rau ca exist si ca sunt asa ..., pe langa faptul ca ma deranjeaza pe mine, a ajuns sa deranjeze si pe altii...e regretabil ... si pe deasupra mai e si congenital...