Epuizarea fizica si psihica

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Pana la urma, bune sau rele, chiar daca ma exaspereaza uneori, e serviciul meu si nu vreau sa-l pierd ; la fel si barbatul :D ( acum daca aveam si un copil tampit, care ma dezamagea, tot al meu era si l-as fi iubit, nu ?)

Se pare ca tu nu ai de fapt asa mari probleme , si ca doar noi judecam pripit paranduni-se ca esti surescitata . Dar de fapt e starea ta naturala cu care te simti f bine .
Mereu sunt pus si eu in ofsaid cand ma grabesc sa dau sfaturi , si constat ca celalalt e infinit mai complex decat incerc sa l reduc eu la un diagnostic
Totusi ,o chestie cred ca ar trebui sa o corectezi , nu mai vorbi urat de ceilalti : Ca sunt prosti , ca sunt trimisi de dracu ,ca sunt agasanti .
Nu castigi nimic daca vorbesti asa ,si in plus te indepartezi si de Dumnezeu . Caci Dumnezeu pune pe acelasi plan iubirea de oameni cu iubirea de Dumnezeu.
Cu umorul cu care te privesti pe tine ,macar cu umorul acesta, priveste-i si pe ei .
Cu tine ai voie sa te joci cum vrei , dar cu ceilalti nu ,pentru ca in fiecare om care iti intra in magazin este Hristos. El nu se va supara pe tine,asa cum nu s-a suparat pe Petru . Dar tu ,dispretuindu-i pe acesti micuti si enervant de rugatori ,pierzi sansa de a il vedea pe EL ,in fiecare semen al tau .