CARTE recomandată NEO-PROTESTANŢILOR

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Articolul care e citat de obicei este scris tot de cineva necunoscut. Autorul citeaza din Loski, dar nu da tot ce spune Loski. Dar da un citat elocvent:
Chiar si in Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna putem citi: ”Noi Il inchipuim pe Dumnezeu Tatal Cel fara de inceput in chipul unui Batran, asa cum L-a vazut Daniel”.
Dar sa vedem ce spune si Loski: http://calindragan.wordpress.com/201...n-iconografie/
"Aceasta tema isi are originea in Bizant. Cea mai veche reprezentare de acest fel cunoscuta noua, este o ilustrare a scrierilor Sfantului Ioan Scararul dintr-un manuscris grecesc de la inceputul secolului al XI-lea (acum in Biblioteca Vaticanului, Ms. grec. 394, fol. 7).
Mai tarziu a trecut in Apus, unde a fost primita ca iconografie a Sfintei Treimi, si de aici in Rusia. In iconografia ruseasca, a servit ca punct de plecare pentru acele denaturari care au urmat sub influenta Apusului."
E vorba de reprezentarea lui Dumnezeu -Tatal ca batran, cu Fiul Sau – Hristos in poala si Sfantul Duh ca un porumbel fie intre ei, fie pe un disc tinut de Mantuitorul, poarta titlul “Paternitate”
Iata ce spune Sinodul de la Moscova, de ce e aceasta reprezentare gresita, nu pentru ca e reprezentat Dumnezeu-Tatal ca un batran. Tot Loski spune acestea: "Pentru ca Tatal nu are trup si nu in trup S-a nascut Fiul din Tatal mai inainte de veci; “Nasterea mai inainte de veci a Fiului Unuia-Nascut din Tatal trebuie inteleasa cu mintea, dar nu trebuie si nici nu poate fi reprezentata in icoane” (Documentele Sinodului de la Moscova, 1666-1667, Moscova, 1893. Despre pictorii de icoane si Domnul Savaot, c. 44)."
Deci e vorba de a nu se reprezenta Nasterea din veci. Atunci nici Iisus nu luase trup material, adica nu se intrupase.

Legat de temeiul reprezentarii, un subtitlu spune: "L-a vazut cineva pe Dumnezeu Tatal ca sa-L poata picta?" Asa este, dar e vorba de Fiinta Sa, pentru ca Dumnezeu este Duh. Dar Dumnezeu Tatal s-a aratat oamenilor in diferite moduri, adica inger la stejarul din Mamvri, batran in viziunile lui Isaia si Daniel. La fel, si Sfantul Duh este Duh, dar S-a aratat sub forma unui porumbel sau tot ca inger, lui Avraam.

Conţinutul integral al horosului Marelui Sinod de la Moscova este următorul: "A-L reprezenta in icoane pe Dumnezeu-Savaot (adică pe Tatăl), cu barbă albă, cu unicul Său Fiu în poală şi cu un porumbel între Ei, este nemaipomenit de absurd şi de necuviincios, pentru că nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu-Tatăl. Pentru că Tatăl nu are trup şi nu în trup S-a născut Fiul din Tatăl mai înainte de veci; David Profetul spune: “Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut” (Ps. 109, 3) – dar această naştere nu este în trup, ci este mai presus de înţelegere şi de exprimare. Iar Hristos Însuşi spune în Sfânta Scriptură: “Nimeni nu-L cunoaşte pe Tatăl decât Fiul”. Naşterea mai înainte de veci a Fiului Unuia-Născut din Tatăl trebuie înţeleasă cu mintea, dar nu trebuie şi nici nu poate fi reprezentată în icoane"

Oprirea reprezentării Tatălui sub forma excesiv atropomorfizată a unui bătrân cu barbă albă este evidentă deşi implicită în textul horosului.
Cât despre presupusa origine a temei în Bizanţ, nu există dovezi clare. Şi-apoi din capul locului trebuie lămurit ce e şi nu e icoană, că nu orice expresie artistică cu conţinut religios împrumutat din creştinism intră automat în patrimoniul iconografic. Am arătat în altă parte, schematic, diferenţele dintre icoană şi artă religioasă, nu mai reiau explicaţia şi aici. Cele două moduri de reprezentare sunt aidoma realităţii şi ficţiunii: se asemănă formal foarte tare dar nu se întâlnesc niciodată, fiindcă una arată cum e realul şi adevărul, iar cealaltă îşi imaginează cum e realul şi adevărul.
Locul unde icoana are sens deplin şi plenitudine duhovnicească este spaţiul liturgic al Bisericii. Restul reprezentărilor cu conţinut religios au relevanţa lor, dar fac parte dintr-un alt patrimoniu, paralel cu iconografia autentică.

Reţineţi vă rog următorul fragment din articolul lui Lossky:

"In consecinţă, Sinodul condamnă o astfel de reprezentare ca pe o ficţiune care nu corespunde nici cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, nici cu vreo realitate istorică. Mai mult a mai apărut în secolul al XVI-lea încă o reprezentare de origine apuseană, bazată tot pe imaginaţie, numită “Dumnezeirea în trei Persoane”, infăţisâdu-L pe Mântuitorul stând alături de Dumnezeu-Tatăl, cu un porumbel Între Ei. Titlul arată din nou o încercare de a-L descrie pe Dumnezeu-Tatăl şi pe Sfântul Duh într-o formă fizică.)."

Desprea asta e vorba în discuţia de faţă: o reprezentare de origine apuseană, heterodoxă deci, apărută în secolul al XVI bazată pe imaginaţie, numită "Dumnezeirea în trei Persoane", la care se închină ortodocşii ignoranţi astăzi şi o pun pe copertele cărţilor cu conţinut apologetic sau de altă natură!