http://www.crestinortodox.ro/editori...ui-140950.html
Schimbarea duhovnicului se face in momentul in care, dupa Spovedanie, in loc sa simtim odihna cea mult dorita si o ravna innoita spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, simtim tulburare si singuratate. Chiar si atunci cand suntem mustrati de catre duhovnic, tulburarea si singuratatea nu au ce cauta in inima noastra, caci o mustrare care vine din cunostinta si din iubire nu poate tulbura.
Desigur, e tot o parere subiectiva. Nu a mea, a altcuiva. Adevarul e intodeauna undeva pe la mijloc. Si mie mi s-a intamplat uneori sa simt tulburarea si intristare, dar nu mereu. Cred ca mai multa tulburare si singuratate as simti daca nu ar mai fii posibila colaborarea cu d-lui, dintr-un motiv sau altul. Degeaba ma amagesc ca timpul va aduce uitarea, caci au mai fost persoane a caror apropiere si prietenie am pierdut-o si timpul nu a rezolvat nimic, inca. Inca mai regret ca nu mai e posibila colaborarea, nici macar ocazional, decat foarte greu si putin, cu acele persoane. Si nu stiu daca e vina lor, sau a mea, sau pur si simplu...asta e situatia.