GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[Mosh-Neagu]

Hm! Chiar zilele trecute, ascultandu-l pe Parintele Amfilohie, exact la asta ma gandeam: NE-frica de moarte... Eu nu cred ca e vorba de nebunie si mai cred ca aceasta atitudine nu poate fi explicata psihologic, decat asa, sa facem filozofie, lipsita insa de orice relevanta!!
NE-frica de moarte (ma refer mai ales in acele cazuri cand ai de ales intre Mantuitorul Hristos si iad), cred ca vine din harul si mila lui Dumnezeu. Pana la urma, fiecare dintre noi este dator sa moara. Daca eu astazi fac un compromis, de unde stiu daca nu cumva maine, nu ma ia... celalalt, care are astfel toate drepturile asupra mea? Inainte nu era atata teama, iar lumea pleca la razboi, uneori doar cu o bata de cioban!... Cui ii datoram viata asta, oare si ce putem noi face sa ne mai adaugam o zi sau o ora, dincolo de voia lui Dumnezeu?
Ascultandu-l pe Parintele Amfilohie, imi imaginam cum ar fi sa fii in fata unui mare compromis de care sa ai cunostinta si nu sa fii amagit; sa alegi intre a fi cu diavolul, sau sa mori? Cati dintre noi ar avea acea pace in suflet sa aleaga pe Mantuitorul Hristos, cu sufletul impacat si cu rugaciunea pe buze? De ce vorbim de teama, cand inima noastra ar trebuie sa fie deja daruita increderii si nadejdii ca vom primi pe masura credintei noastre? Acum, cand am vazut cat de usor se poate muri prin acel meteorit care putea cadea oriunde, inclusiv in mijlocul unei metropole, ce sens are sa credem ca, din teama, ne putem "fofila"? De unde vine teama? Oare daca imi fac provizii si ma ascund la 20 m sub pamant, L-am pacalit pe Dumnezeu. Nu, nu trebuie sa ne dorim moartea, dar eu tot mai cred ca daca spun zilnic de cateva ori in rugaciunea domneasca "Faca-se-n voia Ta!", cum as putea sa cred ca, facand voia mea, rezolv mai bine situatia? El imi poate trimite moartea oriunde, sau dimpotriva, ma poate scoate din ghearele ei, cand nimeni nu mai crede asta cu putinta!
Nu moartea fireasca ar trebui sa ne sperie ci moartea in Hristos. Abia aceea este dureros de trista!... Sa ne ingaduie Dumnezeu credinta nestirbita, sa nu cadem prada acestei frici care nu de la El ne vine!...