O lume pe cale de disparitie

[Mosh-Neagu]

Triste dar si amuzante momente, prezentate de fiecare in parte, sau cele vazute pe reportajul recomandat.
Viata la tara... Cine n-a cunoscut-o, probabil nici nu poate intelege prea mult si nici nu constientizeaza ce a pierdut. Acum, intr-un fel, locuiesc la oras, dar imi petrec veacul mai mult la tara, unde, ce-i drept, mi-am facut in mare masura, conditii de oras! Totusi, sunt diferente mari intre locul unde am copilarit si locul unde acum incerc sa-mi incropesc un "mod de viata". Am copilarit intr-o zona plina de coline, si inconjurata de paduri, unde mergeam dupa fragi, alune, bureti sau doar asa, hai-hui, la un raulet indepartat, de unde aduceam spre seara doua-trei kg de peste maruntel, ca niste hamtii, dar deosebit de gustosi, cum ii facea mama, usor crocanti, pe care-i mancam cu mamaliga, cu tot cu oase!
Si acum, uneori, imi iau copiii, pun saniutele in port-bagaj, si plecam in satul natal unde ne intalnim cu alte multe zeci de copii si oameni mari, si de unde ne mai intoarcem spre seara, franti de oboseala, dar cu o buna-dispozitie contagioasa...
Viata la tara!... Eram inca in Londra si visam... visam... cum ar fi daca?... Si nici n-am ajuns bine cand am constatat ca Dumnezeu nu s-a lasat nici macar rugat... Mi-a indeplinit visul fara macar sa-L rog special in acest sens!... Nu stiu daca as putea reda exact acel sentiment de bucurie, cand mergi si vorbesti cu gainile care se aduna in jurul tau sa-ti ciuguleasca din palma!... Nu stiu daca puteti intelege ce inseamna sa vezi "inflorind" sub ochii tai, intreaga gradina, unde ai pus "de toate". Toate sunt ale tale, curate si sanatoase, facute din mila lui Dumnezeu si din sudoarea fruntii tale!
Daca ar fi dupa mine, si maine m-as muta acolo, definitiv, fara nici o remuscare dupa oras... Poate doar biserica in care merg in mod obisnuit si bunul meu parinte-duhovnic!... Desi, nici cu cel-de-acolo, cu care sunt vecin, nu s-ar spune ca nu ma inteleg bine! Dar intotdeauna exista unele compromisuri...
Nu stiu daca putem vorbi de o lume pe cale de disparitie... Poate mai degraba de o traditie care dispare incet-incet, dar viata la tara va dainui oricum, chiar daca acum taranul si-a luat tractor, si-a facut baie in casa, si-a pus cablu si internet... In sufletul lui, el cauta sa nu rupa legatura directa cu harul lui Dumnezeu pe care-l regaseste in el, de cate ori isi incepe ziua de munca, se aseaza sau se ridica de la masa, sau se indreapta spre somn... In felul lui unic, el toate le dedica lui Dumnezeu, si vorbeste cu El cat e ziua de lunga, chiar daca nu constientizeaza ca si asta e tot o forma de "Rugati-va neincetat!"