Citat:
În prealabil postat de antoniap
Daca esti singura la parinti, e greu sa accepte ideea de a pleca din oras din motive extrem de pragmatice. Ei pierd un ajutor la batranete, iar tu un ajutor la tinerete, cand apar copilasii. De aceea, sfatul unui duhovnic este foarte important.
Nu judec, dar in cazul familiilor cu un singur copil si nu numai mai apar astfel de moduri de abordare a problemei casatoriei. Da, e bine sa te pui putin si in locul lor. Asta in psihologie se numeste empatie. Tu cum ai privi aceasta problema daca unicul tau copil ar pleca departe? Desigur, parintii trebuie sa fie constienti ca prin casatorie oricum ii vei parasi. Ei au o gandire pragmatica, iar tu esti cuprinsa de valul primei iubiri. Incet si sigur ei trebuie sa dea timpul inapoi sa retraiasca anii adolescentei, iar tu sa iei in calcul si aspecte mai pragmatice.
|
Buna abordare!
De s-ar opri o clipa la aceste lucruri, sora noastra... Macar o clipa de reflectie, de tras pe dreapta, fie si pentru schimbarea pneurilor...:)
Ce puternic e iuresul dorintelor!... da, o stiu, din pacate prea bine, din atatea peripetii pe care le depling. Si, inca, de le-as fi deplans doar eu....
Iarta-ma, surioara, dar eu iti spun cu toata energia si credinta mea: linisteste-te si pune mana zdravan pe carte! Nu inlocui dificultatea fireasca a studiului si a examenelor care, poate, te sparie, cu visuri calmante pe moment dar care trantesc o nota de plata, mai tarziu, mizerabil de dus. Smereste-te si studiaza. Oricat pare de greu. Cu ajutorul lui Dumnezeu vei izbandi si te vor ajuta, vei vedea, multi oameni pe care acum ii ignori pentru ca atentia iti este focalizata in alta parte.
Oare astazi avem nevoie mai intai de fete maritate? sau mai degraba de oameni competenti care, cu harul Domnului, isi vor intemeia si o familie, la ceasul potrivit...
Un strop de concentrare acum pe prioritatea momentului (studiul) si totul va merge mai apoi de la sine. Curaj!