Citat:
În prealabil postat de Fani71
Da, frumos, dar din acest articol pare sa reiasa ca sfintenia sau in general progresul duhovnicesc depinde cam mult de ce bagam in burta.
Mai este un aspect subiectiv: unii postesc mai usor, altii mult mai greu.
Pentru unii este mult mai usor sa nu manance carne de ex. decat pt altii.
Oare cineva care este anorexic si si-a pierdut orice placere sau gust pentru mancare din motive psihologice, are mai multe sanse sa se sfinteasca si sa se roage decat cineva care mananca in mod normal?
|
Nu are mai multe sanse deoarece la originea abstinentei lui alimentare nu sta convingerea religioasa;nu se abtine de la mancare din iubire pt Iisus sau pentru infranarea placerilor din contextul nostru uman,lumesc(incercand sa traiasca ca un inger).
Anorexicii,in marea lor majoritate sunt obsedati de trup,de imaginea lor.Altii sunt depresivi.
Discutia isi are rostul in masura in care renuntam la placerile trupesti(care uneori ne domina judecata si menirea)din dragoste pt Domnul si nu daca ajungem in conditii similare dar lipsite de semnificatie religioasa.
De exemplu daca o persoana tine cura de slabire:mananca mai putin cantitativ sau mananca cruditati nu inseamna nimic,este doar o persoana care tine regim,avand cu totul alte motivatii.