Cruciadele: crime de razboi si scopuri oculte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Insa Jacques de Mollay, din cate am inteles, torturat fiind, s-a recunoscut vinovat de erezie,(...) Este in continuare considerat Jacques de Mollay un eretic (la fel ca Arie) sau a fost reabilitat sau chiar trecut in randul sfintilor?

Atata cat stiu, Jacques de Mollay, marele maestru al templierilor, nu a fost acuzat de erezie, ci de sacrilegiu si alte crime (sodomie etc). Rechizitoriul se baza pe marturiile a unei duzini de fosti templieri care sustineau ca, in cadrul ritualurilor secrete practicate, li se cerea sa scuipe pe crucifix. Este greu de stiut daca era sau nu un astfel de ritual, personal am rezerve, cunoscute fiind fervoarea si eroismul templierilor, care s-au acoperit de atatea ori de glorie in lupta cu dusmanii lui Cristos si care, atunci cand cadeau totusi in mainile lor, se stia ca prefera sa fie ucisi de mahomedani decat sa-L renege pe Domnul.
Cert este ca Jacques de Mollay a admis ca real acest fapt sustinut de rechizitoriu. Faptul ca a recunoscut nu inseamna ca asa a fost: recunoasterea vinei este o proba ca oricare alta si nimeni nu poate fi condamnat pe o singura proba. Numai ca mai erau si celelalte marturii. Unii autori considera ca Marele Maestru a recunoscut initial in timpul introgatoriului fiind vorba de o recunoastere smulsa sub rele tratamente. Alti autori (din aceeasi categorie a celor care sustin inocenta Ordinului) afirma ca, de fapt, nu ar fi recunoscut, dar s-a consemnat astfel in procesul verbal al interogatoriului in speranta unei pedepse mai usoare.

Un lucru e cert. Sacrilegiul, recunoscut la interogatoriu (sau pe care procesul verbal sustinea ca inculpatul l-a recunoscut) a fost recunoscut si l-a proces. Cu alte cuvinte, de Molay si-a mentinut declaratia (sau falsa declaratie) din timpul anchetei. Este posibil sa fi facut acest lucru deorece tribunalele franceze din acea vreme operau cu o inginerie juridica, potrivit careia respingerea, in aparare, a unei fapte recunoscute anterior la interogatoriu insemna recadere.

In ceea ce il priveste pe Jaques de Molay, el nu face parte dintre sfinti. Chiar daca, in cazul sau, a fost o eroare judiciara (sau poate un proces cu comanda politica, regele de atunci, Filip cel Frumos, fiind foarte interesat de condamnarea lui, acest lucru nu e suficient pentru ca cineva sa fie declarat sfant. Nici nu se compara cu situatia Fecioarei din Orleans: ea a fost declarata sfanta nu fiindca verdictul s-a dovedit o eroare juridica, ci fiindca au existat semne ceresti (miracole) in timpul vietii ei si, mai ales, dupa moartea ei.

Presupunand ca Jacques de Molay nu a scuipat niciodata pe Crucifix, nu a practicat sodomia si nu a obligat pe nimeni sa faca aceste lucruri, el nu poate fi totusi declarat martir. Conditia necesara pentru ca cineva sa fie declarat martir este ca moartea sa sa fie "in odium fidei" (din ura fata de credinta). Nu avem nici macar vreun indiciu ca judecatorii lui Filip cel Frumos l-ar fi judecat din ura fata de credinta.