Conclavul

[Mihnea Dragomir]

Multe si mari sunt indatoririle cardinalilor. Dar cea care este cea mai serioasa este alegerea unui nou papa.

Sa-l tina Dumnezeu sanatos pe suveranul nostru pontif, sa-i daruiasca inca multi si luminosi ani la carma Corabiei si, de va fi furtuna (si rareori nu a fost furtuna in istoria Bisericii Luptatoare) sa-i intinda mereu puternicul Sau brat spre a-L salva si a duce cu bine Corabia, asa cum a facut cu predecesorul sau. Dar, cum acuma am (in sfarsit ! Domnul fie laudat !) mai mult timp, am sa arat celor care poate ca inca nu stiu, cum decurge, atata cat stiu eu insumi, alegerea unui nou papa.

Mai intai, in cazul in care Papa ar cadea bolnav si viata in trup i-ar fi amenintata, unul dintre cardinali are functia de "camerlengo". El este cel care constata, din punctul de vedere al Bisericii, ca Papa a murit. Asadar, dupa ce medicul pune diagnosticul de deces, primul care intra in camera papala este cardinalul camerlengo, avand asupra lui un ciocanel de argint. Cu el, loveste de trei ori fruntea papei, dupa fiecare lovitura strigandu-l dupa numele de botez. Daca nu raspunde in niciun fel, cardinalul camerlengo, insotit de martori, spune aceasta membrilor Curiei. Tot el comunica poporului credincios moartea papei, declarand "Sede vacante" ("Scaun gol"), comunicat care trebuie sa includa data la care cardinalii cu drept de vot (adica cei care nu au implinit 80 de ani) sunt chemati sa desemneze un nou Papa. In sfarsit, cardinalul camerlengo supravegheaza funeraliile Papei, incercand sa respecte, atat cat este in traditia Bisericii, ultimele sale dorinte. Spre exemplu, Papa Ioan Paul al II-lea ar fi dorit ca trupul sa-i fie inmormantat in Polonia natala, dar cardinalul camerlengo de atunci a decis ca Papa nu apartine unei Biserici Particulare, prin urmare trupul sau trebuie inmormantat la Roma. Avea acest drept de a decide, a fost in rolul sau, lucru recunoscut si de polonezi, in ciuda durerii lor. Tot cardinalul camerlengo supravegheaza, daca e cazul, imbalsamarea. Papii care sunt calugari nu sunt imbalsamati, potrivit traditiei lor. La fel si unii papi care, desi provin din clerul diecezan, cer in mod expres sa fie inmormantati neimbalsamati (asa cum a fost Ioan Paul al II-lea). In cazul in care sunt imbalsamati, acest lucru se face dupa o procedura speciala, care este cunoscuta de o singura familie din Roma, aceeasi din Evul Mediu incoace. In mod obisnuit, ei nu sunt imbalsamatori de meserie, ci imbalsameaza pe un singur om: pe Papa. Cel care cunoaste, astazi, secretul imbalsamarilor papale este...notar la Roma.

In dupa amiaza dinaintea zilei la care cardinalii sunt convocati, membrii electori ai Sfantului Colegiu, de pe orice meridian s-ar afla, trebuie sa fie deja prezenti la Roma, fiindca are loc o rugaciune comuna in care se invoca Sfantul Spirit pentru o buna alegere. In dimineata respectiva se savarseste Sf Liturghie si se cumineca laolalta, apoi se mai face o rugaciune cu aceeasi intentie din ziua precedenta, dupa care ei incep sedinta de deliberare cu usile inchise, declarandu-se in Conclav. "Conclav" inseamna, literalmente, "(impreuna) cu cheia". Numai un singur calugar poate intra sau iesi din acea incapare pe durata unei sedinte de Conclav. Numele luate in discutie, felul in care voteaza unul sau altul dintre cardinali si pozitiile luate de ei sunt sub cel mai strict secret eclezial, secret care isi mentine pecetea chiar si daca Papa respectiv, ori cardinalul care a votat sau nu a votat cu acela nu mai sunt in viata. Buletinele de vot sunt arse. Daca electorii nu au ajuns la o intelegere, cardinalii stropesc mai intai buletinele de vot cu un colorant negru. Un fum negru se ridica de pe cosul Capelei Sixtine (in mod obisnuit Conclavul se tine in Capela Sixtina) si cei din afara usilor inchise stiu ca inca nu a fost ales Papa. Pot avea loc doua sedinte de Conclav intr-o zi care nu e Duminica, nici Sarbatoare de Porunca, adica se voteaza de 2 ori pe zi. De observat ca Sf Parinte Benedict a abrogat o modificare introdusa de Fer Ioan Paul al II-lea, care prevedea, in scopul simplificarii procedurii, majoritatea simpla. S-a revenit, deci, la procedura valabila din Evul Mediu, care cere majoritate calificata de doua treimi, astfel incat e de asteptat ca viitorea alegere de papa sa dureze mai mult decat precedenta. Anterior Evului Mediu, in Antichitate, Papii se alegeau direct de poporul Romei, prin aclamatii. Vedem in aceasta o influenta a Romei pagane, in care, dupa decaderea Senatului, imparatii erau alesi de soldati, prin urale.

Cand cardinalii ajung la o intelegere, nu se aplica acel colorant si fumul iese alb. Poporul Romei stie atunci ca avem un nou Papa, desi nu stie cine este acela. In principiu, oricine este major si este catolic poate fi ales papa. Totusi, aproape intotdeauna este unul dintre cardinali. O traditie orala este aceea ca nu poate fi ales nici cardinalul camerlengo, nici cel care este secretar de stat (un fel de prim-ministru al Curiei). Imediat dupa ce se ard buletinele cu fum alb, alesul este invesmantat in alb, desi inca nu primeste simbolurile papale ale predecesorului sau (inelul petrin, omoforul special din lana alba) si este prezentat multimii, careia ii adreseaza un scurt cuvant, neoficial, in formulare libera. Uneori la cateva saptamani dupa aceasta, are loc investirea oficiala, eventual incoronarea. Ultimii doi papi au refuzat incoronarea cu Coroana Triregna (Tiara), neexistand insa vreo reglementare oficiala prin care sa se prevada acest lucru. In heraldica, Tiara ramane simbolul papal, alaturi de cele doua chei (de aur si de argint). Daca cel ales Papa inca nu este episcop (lucru improbabil) el este mai intai hirotonit episcop. Chiar si daca este episcop, e intronizat mai intai in Basilica Sf Ioan din Lateran unde este Catedra Romei, fiindca papa este, prin definitie, mai intai episcop al Romei.

In sfarsit, se obisnuieste ca discursul de intronizare ca Papa sa fie unul formal, in care noul ales spune poporului liniile directoare pe care are de gand sa le urmeze in pontificatul sau.

Sfantul Parinte Benedict al XVI-lea este al 266-lea papa (fara a-i include pe antipapi) si se afla in al saptelea an de pontificat al sau.