Suferinta fetei nemaritate

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Andra_07

Sunt convinsa ca exista femei de valoare, care-si pastreaza fecioria si traiesc dupa cuvantul lui Dumnezeu, care nu ies in societate din timiditate.

Şi bărbaţii pot fi extrem de timizi. Eu însumi am fost, la vremea întâlnirilor, de o timiditate anormală. Asta, deşi numai după cuvântul lui Dumnezeu nu trăiam, ci tot într-o curvie şi într-o beţie. Eram rocker. Nu mi-era ruşine să dansez la petreceri dansuri rocăreşti destrăbălate, smucindu-mă în jurul unei sticle de vodcă, la sol, ca posedaţii, în schimb aveam o enormă ruşine să-i spun unei fete că îmi place. Aveam un simţ denaturat al ruşinii. Ca să zic aşa: un neruşinat ruşinos.

Ce ar putea face, concret, o fată timidă în faţa unui băiat, timid şi el ? O fată timidă, pe care am cunoscut-o la o petrecere şi de care îmi amintesc cu plăcere, a procedat într-un fel remarcabil. Îmi plăcuse de ea la petrecere şi i-am propus să o conduc acasă. A primit. A primit şi să ne ţinem de mână. Dar atât. Am vrut să o sărut, dar şi-a aplecat capul. Ne-am luat la revedere. A doua zi, ea mi-a transmis printr-un coleg că nu se sărută la prima întâlnire. să nu mă supăr, să nu o iau ca pe un refuz, dar aşa e ea. Nu am mai insistat. "O fată cuminte" mi-am spus, în vreme ce eu căutam altceva. În fond, mesajul ei era: "vrei o fată cuminte ? Atunci insistă un pic, nu te da bătut. Dar înţelege că eu ţin la cuminţenia mea." Ceea ce am reţinut a fost modul ei de a proceda. Noi omitem mereu importanţa instituţiei ambasadorului. Un prieten sau o prietenă se găsesc mereu să ducă o misiune de bune oficii. Am constatat că sunt chiar foarte bucuroşi să facă asta. De atunci, am mai folosit procedura ambasadorului, şi nu doar în chestii galante. Mereu a fost cu succes, mereu m-a ajutat acest lucru să netezesc un drum care îmi părea prea spinos.