Păcatele noastre nu sunt o noutate pentru Domnul, iar noi la spovedanie nu ne limităm în a-L informa pe Dumnezeu asupra dimensiunilor ticăloșiei noastre. Taina aceasta poate fi numită și o anticipare la scară redusă a Judecății de Apoi, cu deosebirea că până suntem în trup mai avem o șansă la pocăință și îndreptare. Nici nu se compară impactul psihologic și duhovnicesc al mărturisirii în fața unei persoane, cu monologul fariseic în fața unui perete. Pentru că rușinea resimțită în fața duhovnicului este aproape zero față de aia de la Judecată, unde vom fi transparenți ca niște cristale în privința mizeriilor pe care acum le ascundem cu mare grijă ca nu cumva idolul imaginii noastre publice să sufere vreo vătămare.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|