Revelatii particulare din Biserica Catolica

[Mihnea Dragomir]

Un extras din Jurnalul lui Anne Catherine Emerich, una dintre cele mai cunoscute vizionare din lumea catolică.

"Am văzut, în acest timp, pe Ioachim, aproape de turmele lui din Hermon, adresând lui Dumnezeu rugăciune continuă. Când vedea tinerii miei sărind în jurul mamelor lor cu behăituri bucuroase, era foarte trist că nu are copii. Totuşi, nu spunea celorlalţi păstori motivul tristeţii lui. Era în timpul sărbătorii Tabernacolelor şi el a ridicat cu ceilalţi ciobani colibe de frunziş. Îşi făcea rugăciunea, dar era disperat că trebuie să meargă, urmând obiceiul, să sacrifice la Ierusalim pentru sărbătoare, fiindcă se gândea la jignirile pe care le primise; am văzut Îngerul apărându-i şi cerându-i să meargă la templu cu curaj, fiindcă sacrificiul lui va fi primit şi rugăciunea lui auzită: el trebuia să îşi întâlnească soţia sub Poarta Aurită. L-am văzut, atunci, pe Ioachim, foarte vesel, numărându-şi turmele: o, ce numeroase şi frumoase animale avea ! El le-a împărţit în trei părţi: şi-a păstrat cea mai mică pentru el, trimise una mai bună esenienilor, iar pe cea mai frumoasă a condus-o la templu cu argaţii săi. Ajunse la Ierusalim în a 4-a zi a sărbătorii şi se duse deîndată la Templu.

Ana ajunse în aceeaşi zi la Ierusalim şi s-a cazat lângă piaţa de peşte, la părinţii lui Zaharia. Abia la sfârşitul sărbătorii ea s-a întâlnit cu Ioachim.

Am văzut că, deşi ofranda lui Ioachim nu fusese primită ultima dată, ca urmare a unei indicaţii de sus, preotul, care în loc să îl consoleze l-a tratat cu brutalitate, a primit, din acest motiv, o ispăşire dumnezeiască pe care nu mi-o amintesc. De această dată, preoţii au fost avertizaţi de sus că trebuie să primească ofranda lui şi, când a fost anunţată venirea lui cu victimele, i-am văzut pe unii dintre ei ieşindu-i la întâmpinare în faţa templului şi primindu-i darurile. Animalele pe care el le-a adus la templu ca dar nu erau propriu-zis sacrificiul lui: ceea ce era destinat sacrificiului consta din doi miei şi din trei animale mici şi frumoase, care cred că erau căpriţe. Am văzut atunci că mai mulţi oameni care îl cunoşteau l-au felicitat că sacrificiul său era primit.

În templu, din cauza sărbătorii, am văzut totul deschis şi înconjurat de ghirlande de flori şi de fructe. Într-un loc era un cort din frunziş ridicat pe 8 coloane deosebite. Ioachim a făcut în templu acelaţi drum ca ultima dată; victimele lui au fost imolate şi arse în locul obişnuit. În acelaşi timp era ceva care ardea şi în alt loc, cred că la dreapta vestibulului unde era catedra cea mare. Am văzut preoţi oferind tămâie în sanctuar. Au fost aprinse şi lămpile şi era lumină pe sfeşnicul cu şapte braţe, dar nu pe toate cele şapte braţe deodată. Am mai văzut adesea, cu diferite alte ocazii, diferite braţe ale candelabrului aprinse.
Când fumul tămâiei s-a ridicat, eu am văzut ca o rază de lumină căzând pe preotul care o oferea în sanctuar şi, de asemenea, pe Ioachim, care era în sala exterioară. A fost un interval de oprire a ceremoniei, ca şi când şi-au dat seama că e o intervenţie supranaturală. Am văzut atunci doi preoţi, ca împinşi de o comandă divină, că s-au dus să-l găsească pe Ioachim în sală şi l-au condus, prin camere laterale, la jertfelnicul de aur. Atunci, preotul aşeză ceva pe altar. Nu erau grăunţe separate de tămâie, ci ca o masă compactă, dar nu îmi amintesc ce era anume. Această masă s-a consumat, producând foarte mult fum şi răspândind un parfum plăcut pe jertfelnicul de aur de tămâie, în faţa vălului Sfintei Sfintelor. Am văzut atunci pe preot părăsind sanctuarul, unde Ioachim rămase singur.

În timp ce tămâia se consuma, l-am văzut pe Ioachim în extaz, îngenuncheat şi cu braţele ridicate. Am văzut o formă strălucitoare, un Înger apărând lângă el, aşa cum a apărut mai târziu lângă Zaharia, după promisiunea Precursorului. El i-a dat un înscris pe care am citit, cu litere luminoase, numele de Helia, Hanna şi Miriam şi, lângă acest al treilea nume, am văzut imaginea unei mici arce a alianţei sau unui tabernacol. El a aşezat acest înscris sub hainele lui, la piept. Îngerul i-a spus că sterilitatea lui nu era pentru el o ruşine, ci o glorie, fiindcă ceea ce femeia lui va concepe va fi frunctul imaculat al binecuvântării lui Dumnezeu asupra lui şi încoronarea binecuvântărilor lui Abraham."

Revelaţiile reproduse în Jurnalul Annei Catherine Emerich conţin multe lucruri importante, pe care nu am fi avut de unde să le ştim din altă parte. De exemplu, faptul că Împărtatul Augustin a fost imediat pus la curent cu prilejul arătării Stelei Minunate, precum şi cu semnificaţia acelui eveniment astronomic, motiv pentru care nu a putut dormi nopţi la rândul. E a văzut, ca într-un film, şi Naşterea Domnului, precum şi multe alte lucruri.